Călinescu, cu un picior la PRO TV

Actorul este în discuţii cu Adrian Sârbu şi l-am putea vedea într-o nouă producţie la primăvară.

L-am întâlnit pe Florin Călinescu într-o seară ploioasă de sâmbătă, la Teatrul Mic, în sala unde actorii se pregătesc să urce pe scenă. Când am intrat în încăperea slab luminată, l-am auzit ascultând explicaţiile unui angajat şi dând ordine. Mai era o oră şi jumătate până la începerea spectacolului „Sex on the bici" unde Călinescu juca rolul Domnului Connelly. Îmbrăcat lejer, cu un ochi la televizorul setat pe PRO TV, „Împăratul", cum îi zicea Adrian Sârbu, a început să vorbească. Aşezat pe singurul scaun cu spătar înalt, lipit de perete, Florin Călinescu povesteşte cum pregătea „Chestiunea Zilei", despre relaţia cu Adrian Sârbu şi despre cum arată posturile TV din ziua de azi. Acum pune la cale un nou proiect de televiziune, dar nu vrea să spună prea multe, pentru că e „superstiţios".

„Adevărul": Ar mai avea succes „Chestiunea Zilei"?

Florin Călinescu: Păi ce, s-a rezolvat ceva în ţara asta? Preşedintele, primul ministru, parlamentarii, toţi cretinii, ciorditorii, curvele au dispărut? Cred că e mai multă marfă ca acum 10 ani.

Aţi primit oferte de la alte televiziuni?

Celelalte televiziuni s-au interesat tot timpul de posibilitatea de a colabora. Am primit tot timpul şi primesc tot timpul oferte, dar sunt în contact permanent cu PRO TV şi s-ar putea să pregătim ceva. Poate să fie un serial, o emisiune, orice altceva. Sunt în discuţii cu Adrian pentru mai multe proiecte. 

Aţi pus deja lucrurile pe hârtie?

Da, avem chiar scenarii.

Când vă vedem din nou la televizor?

Poate în primăvară.

Dacă nu ar fi fost PRO TV, unde aţi fi făcut emisiune?

Eu sunt taur, bănăţean, un om destul de stabil. Dacă fac teatru, fac la Teatrul Mic sau îmi fac o trupă particulară. Dacă mă frământă să fac TV, prima dată iau legătura cu Adrian şi îl întreb dacă îl interesează. Dacă nu-l intereseaeză nu prea sunt tentat să mă duc la altă televiziune. Ideile mele pot fi interesante, dar el mă acuză, cumva ca un frate, că sunt destul de delăsător şi destul de irascibil ca şi creator de televiziune. Şi atunci îmi spune: „Împărate (aşa îmi spune el mie), ce vrei tu, aia faci. Vino, prezintă ora exactă, fă un film, fă un show, fă emisiuni cu public. Orice, fă ceva, numai fă!"

Acum dumneavoastră ­l-aţi sunat?

Ne sunăm reciproc, mai vorbim şi altele, nu numai despre televiziune. Ne ştim din '75. Să nu credem că dacă nu fac ceva pentru PRO TV, Adrian Sârbu nu mai vorbeşte cu mine. Eu nu am trădat PRO TV sau pe Sârbu. El înţelege, sunt şi eu suficient de cornut ca şi el, şi se întâmplă ca, uneori să îmi vină dracii, dar nu mai mult ca lui. Suntem doi creatori şi pot să iasă scântei, câteodată. Acum nu prea mai ies pentru că am îmbătrânit amândoi şi ne place să facem lucrurile mai liniştit.

Cât veţi contribui la realizarea emisiunii?

Întotdeauna la emisiunile mele am stat şi în spate. Nu veneam doar să iau microfonul şi să îndrug verzi şi uscate. M-am preocupat destul de mult, de la compoziţia emisiunii până la scenografie, de la sunet, lumină, până la  tot ceea ce poate să compună o emisiune. Eu am făcut şi Facultatea de Regie,  am stat destul de mult pe platouri, în 80 când am făcut „Lumini şi umbre" am învăţat şcoală de televiziune pe pâine în toate compartimentele. Tehnic, televiziunea nu diferă foarte mult de cea din anii 80. Tot camere de filmat, tot microfoane, tot regizori. Nu numai eu am contribuit. De exemplu, fără George Iliescu, PRO TV nu putea să existe pentru că George era un as în tot ce înseamnă partea tehnică. El a asamblat şi a supravegheat PRO TV, lucrând cu noi tot din perioada „Lumini şi umbre".

Cât de diferit este PRO TV faţă de acum 10 ani?

E puţin în altă zonă. Pe vremea aceea se crea foarte multă marfă românească, iar acum se fac foarte multe conserve care au succes peste tot în lume, la un anume public. Eu nu pot să pierd niciun minut să mă uit la „Dansez pentru tine" sau la „Românii au talent" pentru că nu văd nimic creativ, ceva care să  mă intereseze pe mine. Să stau să mă uit la unii că înghit bile, sau că merg pe cuie sau să-i văd pe ăia că dansează pentru că au acasă un necaz? Pentru mine, televiziunea a rămas la nivelul de entertainment pur: să creezi ştiri, show-uri, concursuri, dezbateri despre subiecte care ne interesează, într-o formă de show. Nu deschid televizorul să mă uit la aşa ceva, mai bine citesc o carte sau mă uit la un film. Nu e genul meu televiziunea asta.

Nu e nicio emisiune sau vreun realizator care să vă placă?

Nu pot să spun că pun ceasul să sune ca să mă uit la cineva. Totuşi, nu e ceva cu plus sau cu minus. Oriunde, emisiunile astea au succes, pentru că e ocazie, din neant, să te vadă lumea câteva zile. De ce şi astăzi oamenii se uită la „B.D."? Oriunde în lume,  entertainmentul în limba comunităţii tale are mai mare succes. La început, câţiva băieţi nepregătiţi ziceau, „Călinescu îl copie pe Jay Leno". Nu îl copiam pe Leno pentru că aveam alţi invitaţi şi discutam alte lucruri. Faptul că stăteam la un birou şi ăia intrau prin stânga şi se aşezau pe canapea, da, l-am copiat pe Jay Leno. Ar putea să îl copieze toate televiziunile, atunci. Cu siguranţă, dacă sunt emisiunile lui Leno sau Letterman traduse nu au acelaşi rating pe care îl avea „Chestiunea Zilei"?

De ce nu se mai face creaţie?

Pentru că nu sunt oameni culţi, talentaţi şi muncitori care să facă aceste lucruri. E foarte la îndemână să tragi nişte oameni din ziare, să-i faci repede prezentatorii de televiziune, dar nu au nicio carismă. Atunci coboară foarte jos ştacheta. Din păcate, lucrurile sunt foarte simple. Spuneam în 1995 că vom începe să culegem roadele şcolii care a decăzut după 1980. Profesori slabi, elevi slabi, marfă slabă. Succesele câte unui inventator sunt pur şi simplu cazuri ca şi Brâncuşi, Ilie Năstase, Enescu. Noi nu avem o şcoală, nu avem un sistem. Nici măcar eu nu am venit dintr-o şcoală sau un sistem. Am avut câteva abilităţi pe care le-am folosit în televiziune.

Nu sunt actori noi care să vină din urmă?

Sunt cu miile. Din 1950 până astăzi au terminat mii şi zeci de mii de oameni. A fost un Dinică, un Marin Moraru, un Rebengiuc, o Olga Tudorache. Talentu-i altceva decât şcoala.

"Sunt în contact permanent cu PRO TV şi s-ar putea să pregătim ceva. Sunt în discuţii cu Adrian pentru mai multe proiecte."

„PRO TV = Adrian Sârbu. El face vedetele"

Cum aţi ajuns să faceţi „Chestiunea Zilei"?

Am fost coleg de şcoală cu Adrian Sârbu, am făcut „Lumini şi umbre", el era asistent de regie.  Ne cunoşteam, şi când a dat drumul la PRO TV mi-a propus să vin să fac „Ora şapte, bună dimineaţa", emisiuni, jocuri, concursuri, evenimente speciale şi de acolo, după un an-doi am ajuns să fac şi „Chestiunea Zilei".

Cum vă pregăteaţi emisiunea?

„Chestiunea Zilei" era compusă din două lucruri: era o emisiune „talk-show" cu doi invitaţi şi cu momente de divertisment pe care le pregăteam împreună cu o echipă de redactori care umblau  după invitaţi şi după alte subiecte pe care le alegeam şi le aprobam. Apoi, sketch-ul politic care se baza pe o ştire apărută în acea dimineaţă. Atunci citeam ziarele, pentru că de acolo alegeam subiectul. De multe ori erau subiecte comune, de cu totul altă natură decât politica, prin care satirizam de la preşedinţie până la ce a făcut un miliţian într-o intersecţie dar şi superficialitatea presei, care încerca să se instaleze de prin anii 1995. De la o presă de investigaţie, de documentare, de redactare, s-a ajuns la ceea ce este astăzi ziarul.

Vă făceaţi textele înainte şi le puneaţi pe prompter?

Făceam texte în timp ce făceam decorul, muzica, recuzita. Monologul din emisiune îl citeam de pe prompter pentru că îmi era imposibil să îl învăţ în fiecare zi, din cauza lipsei de timp.

PRO TV-ul face vedetele sau vedetele fac PRO TV-ul?

Adrian Sârbu face PRO TV-ul. Nu există o maşinărie PRO TV, pentru că PRO TV = Adrian Sârbu. El face vedetele. Oricine pleacă din PRO iese din raza lui de atenţie şi de vedere, un lucru evident şi un semn foarte clar că în celelalte locuri nu există un Adrian Sârbu. Cine vrea să facă un alt PRO TV trebuie să îl ia pe Sârbu. Fără doar şi poate nu există la Antena 1, la Kanal D sau la alte televiziuni cineva care să ştie sistemul atât de bine ca Sârbu.

Ce distinge PRO TV de alte televiziuni?

Atât timp cât PRO TV îl are pe Sârbu va avea ceea ce îi trebuie ca să fie lider de piaţă. Dacă nu ar mai fi Sârbu, nu celălatle televiziuni ar ajunge PRO TV-ul, ci el ar scădea.

Câte aţi învăţat de la Sârbu şi cât l-aţi învăţat?

Eu nu mă ocupam de ce se ocupa el, de surse de finanţare, achiziţii, dar el fiind şi regizor de meserie m-a învăţat ceea ce te învaţă un regizor, după cum şi eu cred că am contribuit. Există şi destule atitudini publice de-ale lui din acea perioadă în care spunea că am avut şi eu o contribuţie destul de importantă în anii aceia.

Se spune că Sârbu îi consideră pe cei care părăsesc PRO TV „trădădori" şi nu îi mai primeşte. De ce?

Depinde, eu nu l-am auzit pe Sârbu pronunţând cuvântul „trădători" niciodată. Nu e o regulă. Depinde ce se întâmplă, ce proiecte faci, dacă pleci cu nervi, cu ifose. Majoritatea celor care au plecat au crezut că sunt suficient de stăpâni pe situaţie ca să ceară bani mai mulţi. Adrian îţi dă bani suficient de mulţi, dar contează foarte mult cum îi ceri.

Era Adrian Sârbu un dictator?

Dacă Napoleon, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Steve Jobs sau Richard Branson sunt consideraţi dictatori, atunci poate era şi un dictator. Un căpitan de vapor nu poate fi dictator dacă are responsabilitatea şi conduce acel vapor. Toată lumea trebuie să asculte ce spune. Noi confundăm foarte mult impostura cu priceperea. Un om care se pricepe la ceva nu poate fi dictator, el doar conduce. Mulţi se miră că nu sunt felicitaţi, dar pe front nu e timp de felicitări. El ştie foarte bine ce vrea, iar unii mai puţin dornici să ţină pasul cu el pot spune şi acest lucru. Mai mult, Voiculescu, de exemplu, a înfiinţat Antena 1, dar nu se pricepe la televiziune. Sârbu nu a fost proprietarul PRO, dar managementul şi priceperea lui au făcut diferenţa între celelalte. Voiculescu, dacă nu se pricepe, cine să se priceapă? Foarte mulţi oameni din Prima, Dogan, Realitatea sunt oameni care au învăţat la PRO TV.

Cum aţi vrea să fiţi ţinut minte: actor, om de televiziune, afacerist?

Este foarte interesant că oamenii care mă văd mă asociază cu lucruri foarte diferite. Unii mă ţin minte pentru „Lumini şi umbre", alţii pentru radio, unii pentru piesa asta de teatru, unii ţin minte „cu mânuţele astea două". Nimeni nu mă ţine minte pentru acelaşi lucru şi asta e bine.

Îmi spuneaţi că nu mai citiţi ziare. De ce?

Pentru că nu mai am timp să mă duc la chioşc să cumpăr. Eu nu mă duc să cumpăr ziare ca să văd femei goale, sau ce a mai făcut nu ştiu ce gagică cu ţâţe mari sau cântăreţ, ori fotbalist, după cum nu mă interesează nici să câştig basmale, excursii, bani sau chestii de genul ăsta.

"Atâta timp cât PRO TV îl are pe Sârbu va avea ceea ce îi trebuie ca să fie lider de piaţă."

Actor, director, om de afaceri

Numele : Florin Călinescu
Data şi locul naşterii: 29 aprilie 1956 la Timişoara
Starea civilă: Are doi băieţi, Luca şi Petru
Studiile şi cariera:
- 1981 apare în primul film, „Ştefan Luchian“, apoi în „Lumini şi umbre“.
- 1990 începe emisiunea „Duminicile celor singuri“, la Radio Pro FM.
- 1996 începe matinalul „Ora şapte, bună dimineaţa“ la Pro TV.
- 1997 - 2001 realizează şi prezintă „Chestiunea Zilei“.
- 2000 devine directorul Teatrului Mic din Bucureşti.
- 2001 părăseşte Pro TV pentru postul Tele 7abc.
- 2003 Revine la Pro TV şi începe sitcomul „Chestiunea Zilei“.
Locuieşte în: Bucureşti