Calauze pentru candidatii handicapati

Daca mai era nevoie de inca o diferenta majora intre Putere si Opozitie, ea se poate face acum si in tone de hartie. In vreme ce PSD a inrosit tiparnitele ca sa scoata 11 volume groase de doua degete,

Daca mai era nevoie de inca o diferenta majora intre Putere si Opozitie, ea se poate face acum si in tone de hartie. In vreme ce PSD a inrosit tiparnitele ca sa scoata 11 volume groase de doua degete, continand bibliografia obligatorie pentru candidatii sai, PNL a reusit sa produca doar patru brosurici tip "Statutul PCR - format de buzunar" cu sfaturi electorale de uz intern. Ghidurile de campanie ale celor doua partide nu difera insa cand incerci sa le descoperi utilitatea. In imaginatia autorilor colectivi si anonimi, ele ar trebui sa fie adevarate speracluri pentru deschis usa alegatorului spre a ajunge la el cu mesajul electoral care sa-l scoata apoi din casa si sa-l transporte, in transa, direct la sectia de votare. In realitate insa, ele sunt la fel de utile ca volumasele cu care diverse edituri mai fraieresc cititorii naivi dornici sa afle "Reteta succesului in afaceri in 100 de pagini" sau sa atinga "Performante sexuale prelungite prin alimentatie naturista". Cum sa-i explici lui Mischie, erou de balada, despre "Viata, moartea, renasterea afisului"? Si asta pe pagini intregi, in care se istoriseste, doct, cum ca "afisul are, inainte de toate, o viata materiala: el se dezlipeste, este smuls, murdarit, acoperit de alte afise. Afisul se uzeaza cu cat il privim mai des. Renasterea afisului este posibila modificandu-l, inzestrandu-l cu un slogan sau o imagine noua". Pai nu stie Mischie cum e cu portretul sau-icoana, pe care orice primar gorjean care vrea un leu de la buget trebuie sa si-l atarne in birou? Asa ca sfaturile de la centru nu fac nici doi scuipati intre degete ca sa rasfoiasca ditamai cartoaiele. Ce sa inteleaga alde Bebe "Certificat" Ivanovici din fraza etalon: "Zona intima - aici accesul este restrans doar la cei apropiati emotional"? Adica nu mai poti baga electoratul in zona intima decat daca ai, asa, o relatie de suflet cu el? Ca sa nu ne inchipuim cat de mirat va fi taietorul de lemne Culita Tarata sa afle ca nu doar "padurea este plamanul planetei", cum citise el pe o placuta Romsilva inainte de defrisare, ci si "verbul este plamanul frazei", cum scrie in megaghidul electoral al PSD. Dincolo de frazele inepte si sfaturile de scoala pentru handicapati, mai este ceva ce uneste cele doua colectii de indrumare electorala ale Puterii si Opozitiei: inventarul de acuze la adresa adversarilor. Candidatii fiecarui partid sunt instruiti cum sa-i altoiasca pe adversari. Tehnica este cea stramoseasca - tranta si ciomagul - ca si zicatorile cu care sunt impanate textele copiate de prin manuale de import ("Satulul nu crede celui flamand", "Aceeasi Marie cu alta palarie"). Atacurile se poarta pe acelasi front: coruptia din vechea guvernare si asemuirea liberalilor cu penibila CDR, respectiv coruptia din actuala guvernare si asemuirea echipei lui Nastase cu odioasa clica ceausista. Metodele de aburire a electoratului merg de la toastul cu mesaj politic la nunti-botezuri (PSD) pana la infiltrarea de propagandisti la intrunirile ad-hoc din fata bisericii sau din oboare (PNL). E de admirat cata munca inutila au prestat autorii acestor volume si volumase. Tonele de maculatura distribuita cu camioanele prin toata tara sunt tot atat de eficiente ca si meditatiile intensive ale politologului-simbrias Dan Pavel cu politicianul-seralist Gigi Becali. Sfaturile desprinse de prin Oxford-uri au ajuns sa-l nauceasca de cap pe patronul Stelei, care le arunca pe cele sofisticate si le asimileaza prost pe cele facile, rezultatul fiind o evidenta scadere a spontaneitatii sale, singurul atu electoral adevarat pana acum. La fel se va intampla si cu aceste ghiduri scrise ale PSD sau PNL: pentru unii dintre candidati, ele sunt prea intortocheate, pentru altii - penibile si ultravulgarizate. Astfel de ghiduri si calauze electorale nu-i vor ajuta pe candidati sa treaca nici frontiera catre public, nici pragul electoral. Mai util ar fi fost ca celor ce aspira sa fie alesi sa li se inmaneze niste liste concise, continand oferta concreta a partidelor pe care le reprezinta. Ar fi putut deveni mai convingatori in fata alegatorilor, pe care-i intereseaza ceva mai mult cum si daca le va creste puterea de cumparare decat lungimea sosetelor candidatilor de tip nou.