Călător în ţara surprizelor

"În România se potriveşte turistul perseverent, care pleacă la drum fără prejudecăţi şi se lasă surprins de frumuseţe şi de întâmplări"In România trebuie să-ţi doreşti cu tot

"În România se potriveşte turistul perseverent, care pleacă la drum fără prejudecăţi şi se lasă surprins de frumuseţe şi de întâmplări"
In România trebuie să-ţi doreşti cu tot dinadinsul să fii turist. Chiar dacă monumentele noastre sunt aur din cel mai pur, chiar dacă tradiţiile încă se menţin nealterate de mii de ani, iar frumuseţea cadrului natural îţi taie respiraţia, să fii turist în ţara ta nu e lucru uşor. Hărţile sunt ori prea vechi şi neactualizate, ori sunt actualizate în avans, transpunând deja pe hârtie intenţiile de asfaltare ale autorităţilor. După vreo douăzeci de km de asfalt, turistul are materializată prima promisiune a programului de promovare: România este cu adevărat surprinzătoare, asfaltul de pe hartă se termină fără veste şi poate începe aventura off-road. Doar o maşină corespunzătoare te poate salva. Cantitatea de adrenalină din sânge creşte în funcţie de mai mulţi factori: apropierea înserării, pustietăţile locului, distanţa până la staţia de benzină, numărul intersecţiilor nesemnalizate în care te-ai rugat să o fi apucat pe drumul cel bun. Cu harta în faţă, descoperi în teren localităţi neştiute, în timp ce obiectivele turistice stau ascunse modest, ca nişte diamante neşlefuite, aşteptând de sute de ani vremea promovării. Îngropate sub indicatoare ruginite din vremea comunismului, precum Biserica din Strei, acoperite de vegetaţia prea luxuriantă pentru foarfecele autorităţilor, precum rezervaţia de zimbri de la Haţeg, cu desăvârşire nesemnalizate, precum Muzeul Aurului de la Brad, sau stând să se prăbuşească peste exponate, precum Muzeul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Iarna, muzele sunt neîncălzite pentru că nu au din construcţie sistem de încălzire Muzeul din Sarmizegetusa-, sau le lipsesc banii pentru a plăti căldura Muzeul Aurului din Brad. Un turist neamţ ne povestea că în oraşul lui natal, Haltern, în nordul Germaniei, a fost descoperit un mic castru roman. "Avem doar 5% din ceea ce se află aici, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar am făcut din asta un muzeu la care vin anual 50.000 de turişti". La noi, autorităţile se laudă cu lansarea unor programe complicate, care costă sute de mii de euro, visează proiecte faraonice, de milioane de euro, dar uită să pună câteva indicatoare, care costă nu mai mult de câteva milioane de lei. Cât despre pliante, uneori lipsesc cu desăvârşire, alteori, pe o hârtie banală, prost imprimată, se povesteşte că monumentul este unic în lume. Când începi să cauţi responsabilităţi, intri într-un interminabil cerc vicios în care domneşte incertitudinea. Răspunde ba Consiliul local, ba Ministerul Culturii, ba o societate comercială în faliment care e în subordinea Ministerului Economiei. Cert este că ani de zile Castelul din Hunedoara a fost monument de interes local, că Muzeul din Ulpia Traiana Sarmizegetusa trebuie să ceară bani la judeţ ca să pună un bec, că turiştii umblă la întâmplare şi se informează din gură în gură pentru că nu există o hartă turistică adevărată. Ba chiar, de la Deva, am primit o hartă a judeţului administrativă, nu turistică - unde era marcat pe hartă, ca asfaltat, un drum care în realitate nu există. În acest an, în Haţeg se sărbătoresc 1900 de ani de la războaiele daco-romane, iar amploarea maximă a evenimentelor va fi la 18 septembrie, de ziua Împăratului Traian Dies Traiani. Am citit că în Haţeg se spune că e inima inimii acestei ţări, pentru că aici s-ar fi născut primii români. Aceste plaiuri, dăruite şi binecuvântate, chiar merită un loc în inimă.