Cad stelele de noiembrie

Temple-Tuttle, ce a trecut la periheliu (adică prin zona de maximă apropiere faţă de Soare) în 1998. În perioada 1998-2002, Pământul a trecut, în fiecare an, printr-o regiune plină de praful

Temple-Tuttle, ce a trecut la periheliu (adică prin zona de maximă apropiere faţă de Soare) în 1998. În perioada 1998-2002, Pământul a trecut, în fiecare an, printr-o regiune plină de praful lăsat de nucleul cometei. Astfel s-au produs adevărate furtuni de meteori, cu rate de 1.000 de meteori pe oră.
Dar maximul real cunoscut al curentului Leonidelor a avut loc acum exact 40 de ani, pe 17 noiembrie 1966, când în Arizona s-au observat nu mai puţin de 2.000 de meteori pe minut!
Speranţe mari pentru 2006
În acest an, Pământul va trece prin regiunea pe unde a trecut cometa în 1932. Ultima oară când Pământul a trecut pe acolo, în 1969, s-a produs o izbucnire a curentului, observându-se între 200 şi 300 de meteori pe oră. Deci anul acesta ar putea fi extrem de bogat în "stele căzătoare". Predicţiile spun că se vor vedea cam 100 de meteoriţi pe oră. Pentru a-i vedea, nu aveţi nevoie de niciun instrument astronomic. Tot ce trebuie este o pătură sau un şezlong pe care să puteţi sta întins.
Evident, este nevoie şi de îmbrăcăminte groasă! Puteţi încerca să fentaţi frigul de afară dacă aveţi ferestre în acoperişul casei, dar cel mai bine este să ieşiţi din oraş. Cele mai bune locuri pentru observaţie sunt cele cu cer curat, lipsit de poluare luminoasă şi, pentru oraşele mari, ca Bucureştii, Clujul sau altele, fără smogul aferent. Cel mai bun loc este la munte. Concret, dacă cei care stau în afara oraşelor vor vedea 100 de meteoriţi pe oră, cei din oraş nu vor vedea decât 20-30. Iar pentru a vedea cât mai mulţi este nevoie să priviţi cerul măcar o oră. Cu pauze bine meritate de dezmorţire. şi să sperăm că va fi senin!