Cabinetul Kostunita - intre ciocanul nationalist si nicovala TPI

Parlamentul de la Belgrad urma sa aprobe, ieri, noul guvern sarb condus de ultimul presedinte iugoslav Voislav Kostunita. Formula de compromis rezultata in urma a doua luni de tratative intense

Parlamentul de la Belgrad urma sa aprobe, ieri, noul guvern sarb condus de ultimul presedinte iugoslav Voislav Kostunita. Formula de compromis rezultata in urma a doua luni de tratative intense grupeaza patru formatiuni de diverse orientari: Partidul Democratic Sarb (DSS), condus de Kostunita, gruparea G17 plus, de centru dreapta, a economistului reformator Miroliub Labus (care detine, de altfel, si functia de vicepremier), si alianta compusa din partidul Noua Serbie (nationalist moderat) si Miscarea de Reinnoire a Serbiei (SPO) a lui Vuk Draskovici, de orientare monarhista. Cum toate aceste partide, impreuna, nu detin majoritatea in Parlament, noul cabinet a trebuit sa incheie un pact cu Partidul Socialist, de "trista amintire", condus, pe vremuri, de Milosevici. Socialistii au doar 22 de mandate din cele 250 ale Parlamentului, ceea ce le permite, insa, sa joace un rol-cheie in actuala ecuatie a puterii. Ei au anuntat ca sprijina cabinetul Kostunita - cu o conditie, insa: sa nu mai existe alte extradari catre Tribunalul Penal International. In asemenea conditii, nu e de mirare ca discursul rostit, marti, in Parlamentul de la Belgrad, de Voislav Kostunita a continut nuante cat se poate de suparatoare pentru urechile occidentale. Potrivit premierului, "cooperarea cu TPI nu este o prioritate pentru guvernul sau", aceasta cooperare "trebuind sa aiba dublu sens". El a pledat pentru transferarea sarbilor detinuti la Haga inapoi in patrie, pentru a fi judecati de instantele nationale si a-si ispasi pedeapsa in inchisorile sarbesti. Referindu-se la Kosovo, seful guvernului de la Belgrad s-a opus din nou, categoric, independentei acestei provincii, si a propus "federalizarea" regiunii pe criterii etnice, pentru ca interesele minoritatii sarbesti sa poata fi aparate. Atat alianta cu socialistii lui Milosevici, cat si aluziile la blocarea cooperarii cu TPI au provocat ingrijorare in capitalele europene. O serie de oficiali ai UE si-au exprimat, deja, regretul ca Serbia se afla, din nou, in pericol de a fi izolata pe plan international (desi Kostunita a anuntat ca principala prioritate a guvernului sau integrarea europeana a tarii). Cat despre Departamentul de Stat, de aici s-au lansat, deja, avertismente privid potentiala blocare a ajutoarelor de 100 milioane dolari trimise de Washington, in cazul in care noul guvern refuza sa coopereze cu TPI. Cabinetul de la Belgrad isi incepe deci activitatea sub auspicii extrem de nefavorabile; pe langa echilibristica intre cerintele Vestului si orgoliile nationale, Voislav Kostunita ar trebui sa puna in aplicare de urgenta reforme economice dure si prea putin populare, menite sa redreseze economia falimentara a Serbiei. Toate acestea - in paralel cu incercarile de a apara statul de drept intr-o tara macinata de lupte intestine si de rafuieli mafiote, intr-o tara al carei penultim premier a fost asasinat in plina strada.