COMENTARIU - Sfarsitul Ialtei

La tribuna din Piata Rosie, presedintele Putin, gazda fastuoaselor ceremonii pentru a marca 60 de ani de la sfarsitul razboiului impotriva Germaniei naziste, a oferit locul de onoare, chiar langa el,

La tribuna din Piata Rosie, presedintele Putin, gazda fastuoaselor ceremonii pentru a marca 60 de ani de la sfarsitul razboiului impotriva Germaniei naziste, a oferit locul de onoare, chiar langa el, omologului sau american, George W. Bush. Cu o seara inainte, cei doi facusera semne prietenesti ziaristilor de la bordul limuzinei de colectie Volga, data de fabricatie 1956, proprietate personala a liderului de la Kremlin, care i-a incredintat volanul locatarului Casei Albe. In fine, cei doi au aparut impreuna zambind, intr-o scurta conferinta de presa, inaintea dineului in cinstea lui Bush la dacea lui Putin din apropierea Moscovei. Dincolo de asemenea manifestari de circumstanta, dialogul dintre cei doi s-a desfasurat intr-o atmosfera de crispare, pe care acestia nu au putut s-o ignore. Putin nu s-a simtit, cu siguranta, deloc in apele sale la auzul declaratiilor lui Bush, facute la Riga, de condamnare a intelegerilor de la Ialta, puse pe acelasi plan cu pactul Molotov - Ribbentrop, din 1939, care a deschis calea celei de-a doua conflagratii mondiale. Daca recunoscand - fie si cu intarziere - partea de vina a SUA in ce priveste lasarea de izbeliste, timp de jumatate de secol, a popoarelor est-europene, care au trecut de sub cizma nazista sub cea sovietica, la fel de apasatoare, presedintele american s-a asteptat cumva ca liderul de la Kremlin sa faca acelasi lucru, in numele Rusiei, s-a inselat amarnic. Aceeasi lipsa de ecou au avut si demersurile Poloniei si ale tarilor baltice. Departe de a-si exprima cel mai mic regret, Putin a reeditat vechile afirmatii ca aceste popoare au fost "eliberate". Mai mult, ca o replica taioasa adusa omologului sau american, in interviul pentru un canal tv de peste Ocean, noul tar a reprosat Americii ca a comis "o serioasa greseala" pornind razboiul impotriva Irakului si a sustinut ca "democratia nu poate constitui un articol de export". Nu este exclus ca in tete-a-tete-ul lor, Bush si Putin sa fi discutat aceste neintelegeri. De altfel, consilierul pentru probleme de securitate nationala al Casei Albe, Stephen Hadley, a dezvaluit ca intre cei doi presedinti a avut loc un dialog "foarte deschis" si ca presedintele Bush a oferit explicatii suplimentare lui Putin "pentru a se asigura ca mesajul sau a fost receptionat asa cum trebuie". Dupa cum se prezinta lucrurile, "mesajul" nu numai ca nu a fost inteles, dar a fost respins categoric. Inca o data se dovedeste ca teoria despre "sfarsitul istoriei", ca urmare a triumfului inevitabil al democratiei liberale, nu corespunde adevarului. Dimpotriva, istoria nu s-a sfarsit. Mai mult ca oricand, ea isi are insemnatatea sa esentiala pentru prezent si atata vreme cat un asemenea adevar nu va fi recunoscut, iar erorile tragice ale trecutului nu vor fi asumate deschis, urmarile nefaste ale celui de-al doilea razboi mondial nu vor fi disparut definitiv. Poate initiativa Poloniei de a aduce in dezbaterea ONU condamnarea pactului Molotov - Ribbentrop va reprezenta un important pas inainte pe aceasta cale.