Buzăul rural

Lăsând Vulcanii Noroioşi în rolul cireşii de pe tort, înaintezi dinspre zona Berca spre Arbănaş. Deşi drumul de tip cross-country e pustiu, se mai întâmplă să răsară după câte-o

Lăsând Vulcanii Noroioşi în rolul cireşii de pe tort, înaintezi dinspre zona Berca spre Arbănaş. Deşi drumul de tip cross-country e pustiu, se mai întâmplă să răsară după câte-o curbă un camion rablagit, zdruncinându-se prin gropi. Bikerii ar fi încântaţi de condiţiile de mers, iar peisagiştii probabil s-ar zgâia continuu la dealurile neregulate, răsărite ca nişte cucuie imense în relieful sterp, şi la sondele ruginite, plantate acolo parcă de o mie de ani. În regiunea asta eşti numai tu şi natura. Ce, nu asta ţi-ai dorit?

Pământul Focurilor Vii
La Terca se ajunde pe o fâşie de drum mâncat de alunecările de teren. Până la destinaţie te va urmări un prundiş cu cioturi şi rădăcini aduse din munte de o apă tulbure. Focurile Vii, o serie de scurgeri de gaze care ard continuu, le găseşti pe pământul lui Aurel Ungureanu, un bătrân grav, dar prietenos. La 74 de ani, el urcă cumpătat spre "focuri", străbătând dealurile golaşe, pline cu pruni, meri şi alunişuri sălbatice. Un miros de fân umed te însoţeşte până sus. După 20 de minute, ajungi la pământul lui nea Aurel. "Uite focul", exclamă bătrânul, indicând trei-patru vâlvătăi care se joacă deasupra solului scurmat. Cu orice băţ mai mare de 15 centimetri poţi să scoţi la aer altă făclie. Deasupra focului, sătenii gătesc sau îşi mai aprind câte-o ţigară. Unii chiar plănuiesc să folosească flăcările din pământ pentru un festin cu mistreţi la proţap. Bazându-se pe cele patru fete ale lui, nea Aurel îşi face planuri de afaceri: vrea să construiască o cabană pentru turişti, exact lângă "focuri", şi să instaleze un funicular care să scutească vizitatorii de efort.

Adrenalină pe drumurile de pădure
Dacă vrei adrenalină, aventurează-te pe înserat în curbele din pădurea ce duce spre Vintilă Vodă. Vei avea impresia, deloc neîntemeiată, că drumul se îngustează tot mai mult pe măsură ce coteşti prin labirintul forestier. Vei accelera, nerăbdător să ieşi odată la drum drept. Însă viteza va accentua senzaţia că pădurea deasă îţi tot barează drumul. Atenţie! Vor apărea şi răscrucile. Aici e simplu: un drum e bun, altul cine ştie unde duce? În cazul de faţă, nu poţi să zici că ai avut parte de adrenalină decât dacă alegi greşit. Asta înseamnă că, gonit de întuneric, te îndrepţi spre o fundătură. Dar până să ajungi acolo te ghidează vreun muncitor de la expolările din zonă spre drumul bun. şi, în sfârşit, sprintând prin pădure, dai de loc deschis. Vintilă Vodă te întâmpină cu o biserică aşezată, bineînţeles, pe un deal. Aici, o nouă răscruce: stânga spre Lopătari, dreapta spre Bisoca.

Lacul Mocearu, o privelişte sută la sută naturală
Dacă te interesează Focurile Vii de la Terca şi Lacul Mocearu din Plaiul Nucului, faci la stânga. O bună bucată te bucuri iarăşi de asfalt, după care trebuie să-ţi închipuieşti că eşti biker. Drumul se transformă în uliţă, aerul stătut devine tare şi temperatura scade. După cum îţi spun ţăranii, ai intrat deja în ţinutul porcilor mistreţi. La Plaiul Nucului, mobilul are semnal doar în vârful unui singur deal. În rest, se vorbeşte faţă în faţă. Dar dacă ştii să apreciezi viaţa la ţară, ai nimerit bine. Ai parte de fâneţe cât cuprinde, te poţi relaxa privind caii cum pasc sau poţi să jalonezi printre spini spre lacul Mocearu. Situat la căpătul unei văi şi în coasta pădurii, lacul de 7,5 hectare stă neexploatat, spre bucuria lui Irineu Buga, fiul preotului din sat. "Tot ce vedeţi aici a aparţinut boierilor Mirceşti. Aceştia au vândut terenurile atunci când au fugit de comunişti", spune Irineu, un bucureştean îndrăgostit de satul în care au copilărit tatăl şi bunicul său. Stând pe dealul de lângă lac, îţi clăteşti ochii cu claritatea peisajului. Dacă te ţin plămânii, poţi să încerci şi acustica locului. La poarta casei familiei Buga, o băncuţă suspendată iese în evidenţă. "Conform tradiţiei, aici se aşează vara un vas cu apă şi o cană, pentru oricine e însetat", explică Irineu.