Butaforia Becali

vrem, aceasta este tentaţia românilor din zilele acestea, pentru că vor să-şi deconteze speranţele înşelate. Unii ar vrea să ne victimizăm ca popor, alţii ar vrea sânge vărsat, numai să

vrem, aceasta este tentaţia românilor din zilele acestea, pentru că vor să-şi deconteze speranţele înşelate. Unii ar vrea să ne victimizăm ca popor, alţii ar vrea sânge vărsat, numai să se întâmple ceva, să simtă poporul că participă până la capăt la epopeea Stelei. Dar, oare, n-ar trebui să păstrăm proporţiile? Despre ce discutăm? Despre un meci de fotbal la care marea încercare a românilor a fost, în general, dacă să ia bere la pet sau la cutie şi să se asigure că televizorul funcţionează la toţi parametrii proiectaţi. N-am avut parte de spectacolul aşteptat şi acum cineva ar trebui să plătească.
Să fim lămuriţi. Nu suntem printre cei ce vor să acopere ruşinoasa înfrângere de la Middlesbrough cu fumigene despre glorioasa afirmare a Stelei în primăvara europeană. Elogiile şi-au avut locul lor până joi, după fiecare calificare în fază superioară, după acel 1-0 de pe Stadionul Naţional. Pentru meciul din Anglia nu există nici o scuză. Lamentabil, neprofesionist, dezastruos - acestea sunt singurele atribute pentru jocul steliştilor. Dar să nu dăm frâu liber patimilor. Cum spuneam, este doar un meci de fotbal, iar steliştii îşi vor duce singuri crucea. Ce ar trebui să ne preocupe după acest meci este altceva - efectul Becali.
În timp, nu lovitura de graţie a lui Maccarone ne va rămâne în minte, ci epoca războinicului luminii. În această epocă, baronul din Pipera a trecut la achiziţionarea simbolurilor naţionale. A cumpărat Steaua, a cumpărat imaginile de film cu Mihai Viteazul, iar acum vrea să fie patron şi peste simbolul rezistenţei anticomuniste, închisoarea de la Râmnicu Sărat. În această epocă, banul, nu ca volum, ci ca ostentaţie în a-l folosi, a creat non-valori şi în societate, şi în politică, şi în fotbal. Becali nu şi-a construit o echipă, ci un soclu pe care să se urce deasupra muritorilor fără Maybach şi de unde să le arunce ba un mezel, ba o casă în caz de calamitate, ba o biserică. Becali a folosit Steaua să intre în politică direct din loja de termopan de pe Ghencea, fără a mai trece prin faza creării unui partid de jos în sus. Aşa cum l-a cumpărat pe Bănel Nicoliţă, aşa a cumpărat şi un partid de Făurei în fruntea căruia s-a pus călare ca Mihai Viteazul. Acum, când steliştii au dat chix, patronul lor s-ar descotorosi de ei ca de o traseistă cu care şi-a făcut treaba. Bani le-a dat, ce mai vor? Becali e mare acum, are 5% în sondaje, poate să conducă o ţară din moment ce şeful statului stă la şpriţuri cu el, ce-i mai trebuie Steaua? Ducă-se! Aici este pericolul cel mare pentru fotbal, pentru sport, pentru societate, nu pierderea calificării în finala Cupei UEFA. Este pericolul mitologizării unor personaje ca Becali, construite numai din butaforie şi aşezate pe soclu doar după criteriul banilor fluturaţi în faţa mulţimii. Becali a păcălit fotbalul şi pierde Steaua. Dar când îi prosteşte pe români, cine pierde?