Bush se autoserveste la Bagdad cu traditionala friptura de curcan

Dedesubturile celei mai secrete calatorii a sefului Casei Albe

Secret absolut. In caz ca se va consemna cea mai mica indiscretie si presa va afla, calatoria se anuleaza. Cei care erau la curent cu voiajul, pregatit de la jumatatea lunii octombrie, se numarau pe degetele unei singure maini: gen. John Abizaid, seful Comandamentului Central american (CentCom), si, cu acest titlu, responsabil al operatiunilor din Irak; Paul Bremer, administratorul civil american in Irak, si gen. Ricardo Sanchez, ofiterul american cel mai mare in grad aflat in Irak. La Casa Alba, numarul celor implicati in cea mai secreta calatorie in afara SUA a presedintelui era la fel de mic. Discretia a fost totala si in familia Bush: tatal, George senior, fostul presedinte, si Barbara, sotia lui, au aflat despre vizita la Bagdad a fiului lor, actualul sef al Casei Albe, doar miercuri, cand au sosit la ranchul din Crawford, Texas. Cu mai multe zile inainte, George W. Bush isi prevenise sotia, Laura, si fiicele, Jenna si Barbara, ca nu va fi alaturi de ele de Thanksgiving Day - Ziua Recunostintei. Totusi, Laura fusese avertizata de intentia sotului de a merge in Irak in ziua respectiva. "Ieri dimineata, ea m-a intrebat: "Te mai duci acolo?" si-am raspuns: "Da, ma duc"", avea sa se destainuie presedintele, cand Air Force One se pregatea sa revina la baza militara Andrews, dupa 30 de ore de zbor ultrasecret. De altfel, spre a-l proteja cat mai bine, Casa Alba anuntase in prealabil ca, alaturi de parinti si intreaga familie, presedintele va petrece un lung week-end la ranchul sau "Prairie Chapel" din Crawford. Mai mult, s-a mers pana acolo incat a fost dat publicitatii pana si "meniul de la masa familiei prezidentiale din Ziua Recunostintei". Totusi, lucrurile n-au decurs astfel, ele fiind apoi reconstituite de grupul de presa ce-l insoteste pe seful Casei Albe pretutindeni si de serviciile prezidentiale americane. Filmul evenimentelor Miercuri, 26 noiembrie, catre ora 19,00 locala (joi, 3:00, ora Romaniei), presedintele paraseste ranchul sau la bordul unui automobil obisnuit, cu geamuri fumurii, alaturi de Condoleezza Rice, consilierul pentru probleme de securitate nationala. Neavizatii cred ca e vorba de un cuplu obisnuit, care se deplaseaza la aeroportul Waco (Texas). Discret, automobilul era insotit de membri ai Secret Service, care nici ei nu stiau destinatia reala a presedintelui. La 22:31 (joi, 6:31, ora Romaniei), avionul presedintelui decoleaza spre Washington. In paralel, ziaristii acreditati la Casa Alba, care se pregateau de un week-end linistit, asa cum spunea si programul ce li se inmanase, sunt anuntati sa vina cat mai repede la baza aeriana Andrews de langa Washington si sa pastreze secret total. (In atare imprejurari, ziaristii respectivi, indiferent la ce publicatie ori agentie de presa lucreaza, respecta cu strictete instructiunile Casei Albe). La bordul lui Air Force One, garat, pentru discretie, intr-un hangar, sunt salutati de presedinte, care-i roaga sa nu faca galagie si sa nu telefoneze. 23:06 (joi, 7:06 OR), avionul decoleaza spre Bagdad. 23:19 (joi, 7:19 OR) se anunta ca presedintele s-a culcat. Air Force One, interpelat de un pilot englez Stafful din avion vegheaza si, la cel mai mic semn de pericol, trebuie sa anuleze zborul. In scurta vreme a si aparut unul, trecut cu bine. Pilotul unui aparat civil al British Airways a reperat Air Force One in plin zbor si imediat a transmis un mesaj celor din cabina de pilotaj. "Ceea ce vad este Air Force One?" Omologul sau american tace. Intr-un tarziu, col. Mark Tilman, care comanda avionul american, raspunde: "Gulf Stream Five". Este numele unui avion mai mic decat fortareata zburatoare la bordul careia presedintele SUA tocmai adormise. Joi, 27 noiembrie, la 17:31 (ora Bagdadului; 16 : 31, ora Romaniei), in plin intuneric, Air Force One aterizeaza cu ferestrele camuflate si farurile stinse. In acest timp, in sala de mese, botezata Bobe Hope, in memoria celebrului cantaret american ce a dat spectacole pentru trupele americane in timpul celui de-al doilea razboi mondial si in perioada conflictului din Vietnam, 600 de soldati americani asteptau de peste o ora masa de Thanskgiving. Deja dadeau semne de nerabdare, cand la tribuna au urcat Paul Bremer si Ricardo Sanchez. Primul i-a spus celui de-al doilea ca cel mai inalt in grad trebuie sa citeasca mesajul presedintelui de Ziua Recunostintei. Apoi, ca intr-un show bine pus la punct, s-a intors, intreband retoric: "Este cineva aici mai mare in grad ca noi?" In acele clipe usa s-a deschis, George W. Bush intrand surazator in sala. Dupa firestile clipe de uluiala, soldatii au inceput sa aplaude si sa fotografieze, in timp ce presedintele le strangea mainile ori ii felicita. "Caut o tava libera, multumesc ca m-ati invitat la dineu", le-a spus el. Bush a ramas alaturi de ei si i-a imbarbatat timp de circa 152 de minute. Dupa o scurta intalnire cu cativa demnitari irakieni, la 20:03 (19:03, OR), Air Force One a decolat. Cand era in plin zbor, CNN a anuntat ca George W. Bush a efectuat cu succes o vizita-fulger la Bagdad, fiind primul presedinte al SUA care calca pe pamant irakian.