Bush şi Maliki s-au contrazis în faţa presei

Un memorandum secret, devenit din greşeală public, l-a înfuriat pe premierul irakian

În vreme ce ocupantul fotoliului de la Casa Albă a declarat că trupele americane nu vor părăsi Irakul până când "nu-şi vor fi isprăvit treaba" premierul a susţinut că forţele irakiene vor fi gata să preia controlul până în iunie, că ţara sa a devenit deja "o democraţie" şi că miliţiile şiite nu au nicio influenţă asupra sa.
Memorandumul "pierdut"
Cu numai trei săptămâni înainte, preşedintele primise un memorandum din partea consilierului său pentru securitatea naţională, Stephen Hadley, în care acesta arăta că Irakul este în pragul destrămării totale, ca urmare a divergenţelor tot mai profunde dintre şiiţii majoritari şi sunniţii minoritari şi că premierul Maliki ori habar nu are de ceea ce se petrece, ori este incapabil să pună capăt situaţiei existente. În preziua întâlnirii Bush - Maliki, conţinutul memorandumului a transpirat însă în presă şi, furios, premierul irakian a refuzat la început să mai ia parte la convorbiri.
Când, după o întârziere de 12 ore, a acceptat până la urmă (ce altceva putea face?), Bush, pentru a-l îmbuna, a simţit nevoia să afirme, la conferinţa de presă, că Maliki este "omul de care Irakul are nevoie". Nu este însă mai puţin adevărat că, după cum au remarcat jurnaliştii prezenţi, în tot timpul conferinţei de presă, Bush şi Maliki au evitat să se privească în ochi.
Conferinţa a fost interesantă şi din alt punct de vedere, şi anume prin faptul că Bush a dat de înţeles că respinge sugestia unei comisii bipartizane independente privind necesitatea unei retrageri eşalonate a trupelor americane.
El a respins, de asemenea, posibilitatea unor convorbiri directe cu Iran şi Siria pentru găsirea unei soluţii la impasul irakian.
În fine, preşedintele a refuzat să-i ceară premierului Maliki (aşa cum îi sugerase consilierul său Hadley) începerea neîntârziată a unor convorbiri cu minoritatea sunnită, din rândul căreia insurgenţii îşi recrutează o bună parte din adepţi.