Bunii şi răii (III)

E bine să fii în rândul lumii, să faci figură bună în faţa străinătăţii, să nu-ţi dezamăgeşti partenerii de dialog, să arăţi, pe cât poţi, că nu eşti mai prejos decât

E bine să fii în rândul lumii, să faci figură bună în faţa străinătăţii, să nu-ţi dezamăgeşti partenerii de dialog, să arăţi, pe cât poţi, că nu eşti mai prejos decât contemporanii tăi din ţări mai fericite, cu o istorie recentă mai blândă şi mai luminoasă. Şi asta am făcut, după puteri, în lungul drum al integrării.

Dar de aici şi până la spaima că nu suntem, minut de minut, pe placul celor "din afară", mi se pare o exagerare pe care nu o justifică nimic. Un pic de demnitate nu ne strică, un pic de orgoliu sau, poate, un pic de detaşare. Mai ales că nu întotdeauna modelele noastre occidentale au rămas, la rândul lor, sută la sută, modele. Fiecare cu neajunsurile, cu neîmplinirile şi ratările lui. Şi, slavă Domnului, că au şi ei, "judecătorii" noştri din afară, mai micile sau mai marile lor accidente de parcurs. Citesc în presa noastră, pescuite cu mult zel din ziare europene, ştiri cum că sunt unii dezamăgiţi de anumite schimbări de pe aici, nemulţumiţi de anumite alegeri, în fine, notiţe care ne transmit îngrijorarea altora cu privire la mersul nostru pe drumul ales după 1989. Chiar aşa să fie? Lupa domniilor lor se îndreaptă către noi cu îngrijorarea fratelui mai mare (într-ale democraţiei), preocupat de zbenguielile necanonice ale proaspătului venit în familie de la casa de copii! FMI-ul ne certa, Banca Mondială ne făcea semne energice cu arătătorul, acum sunt şi alţii îngrijoraţi (undeva, într-un colţ de pe ultima pagină) că dacă nu mai vânăm corupţi, dacă nu mai împărţim dreptate cum se cuvine, dacă îngheţăm procesul de integrare, dacă… Eu zic că grija domniilor lor ne onorează. Ne bagă adică în seamă, au bune sentimente faţă de noi. La rândul nostru, poate s-ar cuveni să ne îngrijorăm şi noi pentru unele ratări, cu consecinţe mondiale, nu locale, pe care le au deja în palmares (Iran, Afganistan), dar fiind noi mai mici şi mai proaspeţi şi deci mai respectuoşi faţă de modele, nu ne permitem să le comentăm sau, Doamne fereşte, să le dezavuăm. Cât despre obiectivitatea "profesorilor" noştri din afară, care ne pot mintenaş trece de pe lista de buni pe cea de răi, ce să mai zicem.

Se informează şi dânşii cum pot şi, mai ales, de la cine pot. Comparaţia poate fi hazardată, dar ştiţi prin câte ziare occidentale ale vremii Ceauşescu era trecut pe lista celor buni? Avea faima că se opunea Moscovei, fapt suficient ca să devină un personaj pozitiv, bun de plimbat cu caleaşca şi de purtat prin aule universitare. Nu vreau să zic cu asta decât că percepţia celor din afară (cu un mic ajutor dinăuntru) nu este totdeauna şi cea mai fidelă realităţii. Ca nişte elevi cuminţi ce suntem, e bine să luăm aminte la toate observaţiile, dar nu e deloc bine să facem literă de lege din orice părere, subiectivă până la urmă, a celor care, de la distanţă, ne vor neapărat binele, cu degetul arătător însă, veşnic ridicat a dojană.

Comparaţia poate fi hazardată, dar ştiţi prin câte ziare occidentale ale vremii Ceauşescu era trecut pe lista celor buni? Avea faima că se opunea Moscovei.