Buldozerele trec în Bucureşti peste clădirile istorice
0
Demolarea abuzivă a vechii arhitecturi bucureştene continuă în lipsa unei legislaţii clare şi a intereselor particulare. După scandalul de la sfârşitul lunii mai, generat de dărâmarea casei din strada Maria Rosetti nr. 38, alte clădiri din zone protejate ale Capitalei continuă să fie în pericol.
Mai citeşte şi:
Bucureşti: Turnurile lipite de biserici, pericol pentru patrimoniu
Un turn, în loc de trei monumente istorice
La 28 ianuarie, „Adevărul literar şi artistic“ publica ancheta „Noua eră a buldozerelor“, cu exemple de monumente arhitecturale căzute pradă furiei speculaţiilor financiare ascunse sub masca dezvoltării urbane.
De atunci, buldozerele au continuat să distrugă clădiri aflate în zone protejate ale oraşului, menite să păstreze nuclee urbane justificate din punct de vedere istoric şi arhitectonic.
Controverse şi demolări
Scandalul cel mai recent şi cel mai mediatizat s-a dezvoltat în jurul casei din strada Maria Rosetti. Vecină cu o clădire aflată pe lista monumentelor istorice, la numărul 36, casa intra sub protecţia Direcţiei de Cultură Bucureşti, singura în măsură să aprobe sau nu dispariţia ei. Avizul de demolare fost dat însă de către arhitectul-şef al sectorului 2, Adriana Bagdasar, şi de primarul Neculai Onţanu, fără acordul acestei direcţii, la 30 decembrie 2008. Abia o lună mai târziu, primăria a cerut acest aviz, care nu a fost acordat. Cu toate acestea, la 20 mai, au început lucrările de demolare.
Ministerul Culturii a anunţat ilegalitatea Inspectoratului de Stat pentru Construcţii (ISC). A doua zi, Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“ a facut aceeaşi sesizare către inspectorat, respectiv, către Adriana Bagdasar, devenită, între timp, inspector-şef adjunct al Municipiului Bucureşti.
Inspectoratul a reacţionat numai peste două zile, la 23 mai, în urma contactării telefonice a inspectorului general al ISC, Adrian Balaban. În acel moment, clădirea nu mai avea acoperiş şi se dărâmase o anexă neimportantă. Reprezentantul ISC, Mihaela Buzac, a constatat apariţia unui buldozer, lipsa autorizaţiei de demolare şi dispune verbal oprirea lucrărilor. Firma demolatoare a promis să amâne operaţiunile până în 25 mai. După plecarea Mihaelei Buzac, a fost dărâmată jumătate din imobil.
Restul a fost salvat prin intervenţia poliţiei, alertate de Ministerul Culturii. Acest film suprarealist se datorează, după afirmaţiile Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul“, primarului Neculai Onţanu care a aprobat Planuri Urbanistice de Detaliu (PUD) ilegale, nu numai pentru acest caz, dar şi pentru strada Icoanei 2-8, Dionisie Lupu 39-41, Icoanei 11-13, Icoanei 98-98A; se datorează, de asemenea, Inspectoratului de Stat pentru Construcţii care nu a reacţionat la ilegalitatea autorizaţiei de desfiinţare, dar şi guvernului, care a redus la şase numărul angajaţilor din Ministerul Culturii ce se ocupă de patrimoniul construit, şi clasei politice, în întregul ei, pentru legislaţia defectuoasă şi pentru proasta funcţionare a instituţiilor statului.
Clasificări judiciare
În momentul demolării casei din Maria Rosetti, Ministrul Culturii, Theodor Paleologu, şi arhitecta Ruxandra Sârbulescu, din partea Ordinului Arhitecţilor, au anunţat intenţia de a-l da în judecată pe primarul Neculai Onţanu. Ordinul Arhitecţilor (OAR) a renunţat la această intenţie din motive obiective.
La începutul anului, OAR a dat în judecată Primăria Sectorului 3, pentru o extindere a Parchetului Curţii de Apel în centrul istoric şi în vecinătatea Bisericii Scaune, monument istoric de categorie A. PUD-ul în această situaţie a fost întocmit tot ilegal, fără aprobările necesare la comanda Primăriei Sectorului 3, care a dat şi autorizaţia de construire.
Imobilul din strada George Enescu, a cărui poveste interesantă nu-l scapă de degradare
Tribunalul Bucureşti a decis însă că OAR nu are „calitate procesuală activă“. Avocatul Serghei Perju speră că este vorba numai despre o eroare judiciară şi a înaintat ieri recurs. Decizia tribunalului contravine Legii 184/2001, de organizare şi exercitare a profesiei de arhitect, care precizează obligaţia acestora de a proteja produsul de arhitectură şi urbanism. „Este o eroare. Nu reprezintă un adevăr juridic.
Ordinul are această calitate“, a explicat avocatul Serghei Perju. Este adevărat că OAR nu e vecin cu respectiva construcţie, dar este una dintre instituţiile cele mai specializate şi îndreptăţite să sesizeze nerespectarea legilor urbanistice. „Ordinul a intentat procesul fără implicare mediatică, mizând pe actul juridic. Poate presiunea opiniei publice ar fi determinat completul de judecată la o mai matură chibzuinţă“, a adăugat avocatul Perju.
N-am reuşit să aflăm, în timp util, dacă Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a acţionat în justiţie Primăria Sectorului 2. Ministerul a postat la 16 iunie, pe site-ul www.cultura.ro , un anunţ intitulat „Primăria Sectorului 2 a decis suspendarea autorizaţiei de desfiinţare a imobilului din strada Maria Rosetti nr. 38“, care specifică, printre altele: „... potrivit articolului 2 al respectivei Dispoziţii de suspendare a Autorizaţiei de desfiinţare nr. 1649/67 «R» din 30.12.2008, Comisia de Urbanism, Amenajarea Teritoriului a sectorului 2 şi proprietarul imobilului în cauză vor identifica o soluţie urbanistică potrivit «regimului tehnic» menţionat în Certificatul de urbanism nr. 1351/57 «R» din 29.05.2009, emis de Primăria Sectorului 2. Nu în ultimul rând, potrivit articolului 3 al aceluiaşi document, proprietarul imobilului din str. Maria Rosetti nr. 38, sector 2, va lua măsuri urgente pentru paza, conservarea şi punerea în siguranţă a clădirii“. Andrei Găitănaru, de la Ministerul Culturii, a afirmat, pentru „Adevărul literar şi artistic“, că pasul următor, pe care ministerul speră că-l va putea determina, este obligarea proprietarului la reconstruirea clădirii.
S-ar părea însă că nici Justiţia nu poate sau nu vrea să contribuie la conservarea patrimoniului. În ultimele zile, Curtea de Apel Ploieşti a casat sentinţa prin care fusese interzisă construirea mamutului Cathedral Plaza de lângă Catedrala Sfântul Iosif, în urma ilegalităţilor constatate de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi confirmate printr-o anchetă a Senatului. Îngrijorarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice a crescut în urma incendiului de la Millenium Center, altă construcţie ridicată după un plan neconform normelor din zonele protejate, care s-a dovedit atât de păgubitoare pentru Biserica Armenească.
Recviem pentru Bucureşti
Săptămâna trecută a avut loc la Cărtureşti un şir de dezbateri privind soarta patrimoniului. Iniţiate de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, ele au adus laolaltă reprezentanţi ai Primăriei Generale, ai ISC, ai organizaţiilor neguvernamentale preocupate de soarta urbanismului bucureştean.
Casa din strada Eremia Grigorescu nr. 1, ameninţată cu dispariţia
Toată lumea a fost de acord că se comit pe scară largă ilegalităţi, că legislaţia este inadecvată, dar, mai ales, că populaţia oraşului trebuie educată în spiritul conservării identităţii Capitalei. Poate că se vor găsi cu adevărat soluţii. Până atunci, se revine la cazuri despre care „Adevărul literar şi artistic“ scria la sfârşitul lui ianuarie şi care au rămas la fel de actuale.
O demonstrează „Recviem pentru o casă“, cu emoţionantul concert al lui Alexandru Tomescu în faţa ruinelor casei din Visarion 8, o demonstrează casa de patrimoniu părăginită de lângă Guvern sau splendida casă Miclescu de pe Bulevardul Kiseleff. Arhitecta Ilinca Macarie scria într-un articol: „În perioada dictaturii comuniste au fost distruse clădiri care constituiau valori tradiţionale consacrate cu intenţia evidentă de a distruge memoria oraşului. Printr-un asemenea demers a fost desensibilizată populaţia faţă de importanţa menţinerii acestor valori şi făcută posibilă continuarea distrugerii datorată intereselor private, ignoranţei şi nepăsării.“
Arhitecta spune că: „Prin intervenţii nestructurate şi abuzive şi lipsa unei viziuni de ansamblu se creează un spaţiu fracturat şi confuz, un oraş pe care toţi, atât călăii, cât şi victimele ar vrea să-l părăsească“.
Cinci semnale de alarmă
1.Unele clădiri au murit neştiute de opinia publică. Este cazul imobilului din strada Ostaşilor 23, de exemplu, dărâmată tot în luna mai a acestui an. Deşi se afla în zona protejată Cobălcescu, a primit autorizaţie de desfiinţare de la Primăria Sectorului 1, semnată de o veche cunoştinţă a celor interesaţi de arhitectura Bucureştiului, Ştefan Damian.
Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“ a încercat să obţină în instanţă anularea autorizaţiei. Deşi, conform legii, cererea de anulare a unei autorizaţii de construcţie trebuie judecată în regim de urgenţă, în acest caz cele opt zile până la pronunţare nu au mai putut salva clădirea.
Un martor al vechiului Bucureşti a dispărut din strada Ostaşilor
2. La numerele 11 şi 13 de pe strada Icoanei au fost dărâmate, tot în luna mai a acestui an, două case. Un studiu al Universităţii de Arhitectură le situase în gradul mediu de protecţie (de altfel, întreaga zonă este protejată), în care se pot face modificări interioare, fără a fi alterat exteriorul.
Studiul, efectuat în 2007, a fost votat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în 2009. Autorizaţia de desfiinţare fusese emisă, în baza unui aviz semnat, şi de această dată, de Ştefan Damian, iar Tribunalul Bucureşti a judecat cererea de suspendare în 30 de zile. Sentinţa s-a dat când imobilul era deja demolat.
3. Pe strada Eremia Grigorescu 1, la intersecţia cu strada Xenopol, se află o casă părăsită, fără geamuri, înconjurată de grămezi de gunoi. Se află tot în zonă protejată.
Spre deosebire de cea din Ostaşilor, are o viziune arhitecturală mai modernă, care o situează, probabil, în perioada interbelică şi se integrează perfect în zona Piaţa Cantacuzino – Parcul Icoanei. Un bloc, fie şi de înălţime medie, ar dăuna esteticii acestui colţ de Bucureşti. Pe aceeaşi stradă, la numărul 9, se află o frumoasă casă negustorească, a cărei dispariţie ar fi o pierdere pentru ansamblul arhitectonic.
4.În zona protejată Domenii, o casă din strada Sănătescu, tipică pentru construcţiile eclectice, este şi ea în pericol. Muncitorii veniţi acolo au declarat vecinilor că încearcă să slăbească structura de rezistenţă a clădirii în vederea demolării.
5.Pe strada George Enescu 11, la intersecţia cu intrarea Biserica Albă, se părăgineşte o casă frumoasă, cu o istorie interesantă, după cum a povestit arhitectul Cristian Mihu. Ea a aparţinut medicului familiei regale. Intră în categoria construcţiilor eclectice, având la exterior elemente decorative care o situează în posteritatea imediată a Casei Vernescu sau a Casei Ghica de pe Calea Victoriei.
La interior există o scară monumentală, în trei rampe, pe două niveluri, cu o formă amintind de scara de la Palatul Şuţu. La ambele niveluri sunt holuri somptuoase, iar uşile sunt pictate. Casa nu se află pe lista monumentelor de patrimoniu. „Din păcate - a spus arhitectul Cristian Mihu - există nenumărate cazuri de case care nu corespund criteriilor de clasare, dar care, în alte ţări, ar fi protejate. Iar situaţia este valabilă şi pentru străzi sau zone întregi, care dau identitate unui oraş“.
Se încarcă comentariile...
