Bucureşti: Horia Vârlan: Bucătarul care pune cireaşa pe tort

Îl vedem aproape zilnic pe micul ecran. Este foarte exigent şi ironizează vedetele care îşi încearcă talentul culinar în faţa camerelor de filmat.

Nu s-a gândit niciodată că va deveni bucătar. În copilărie, părinţii îşi doreau pentru el o carieră de inginer constructor, dar destinul i-a fost altul. Astăzi, este unul dintre cei mai vestiţi bucătari din ţara noastră.

Prima dată a făcut mămăligă

Primele secrete ale artei culinare le-a furat de la bunica din partea mamei, o ardeleancă dintr-un sat din judeţul Alba. „Să nu credeţi c-am fost «fetiţă» când eram copil. Nu, n-am stat pe lângă fusta mamei, am fost un băiat năzdrăvan, nebun, dar mergeam în vacanţe la ţară, la bunica mea. Când erau zile ploioase, stăteam pe lângă ea şi o ajutam să gătească. Prima oară am făcut mămăligă şi apoi am învăţat să fac ouă prăjite“, povesteşte Horia Vârlan.

N-a vrut să se facă inginer

Părinţii voiau să-l facă inginer constructor, aşa că i-a ascultat şi s-a înscris la o facultate de profil. N-a terminat nici măcar primul an de facultate.

„Am lăsat-o baltă, din motive personale“, spune maestrul bucătar zâmbind. A lucrat o vreme ca tehnician în construcţii, după care s-a apucat de gătit. Imediat după Revoluţie, a plecat în străinătate. A lucrat aproape patru ani în Ungaria, doi ani şi jumătate în SUA şi alţi doi ani şi jumătate în Anglia. În 2004, s-a întors în ţară. „Puteam să rămân acolo, dar n-am făcut-o şi nu-mi pare rău.

Toată lumea mă întreabă de ce. Aşa am simţit eu. Nu ştiu, nu mi-a ars să plec de aici. Mie îmi place în România“, mărturiseşte Horia.

Nu numără caloriile din farfurie

Nu are un anumit fel de mâncare pe care preferă să-l prepare. Îi plac foarte mult sarmalele şi brânza cu mămăligă, dar să le mănânce. Nu numără niciodată caloriile din farfurie, dar se străduieşte să ţină post. Acasă, el este cel care stă la cratiţă. Îl mai ajută şi soţia, dar şi fiica de 16 ani, care face prăjituri. „Nevastă-mea nu prea se bagă, fiindcă ştie că are bucătar în casă“, spune râzând Horia.

Cele mai multe mâncăruri au gustul copilăriei. Unele mâncăruri nu-i plac nici acum. Copil fiind, nu-i plăcea mămăliga cu lapte şi prune afumate, dar nici mâncarea de bame, pe care o pregătea foarte des bunica din Ardeal. În schimb, îşi aminteşte cu plăcere de laptele covăsit, găluştele cu prune, colărezii cu lapte, varza a la Cluj care îi amintesc şi acum de vremea când era copil.

Întrebări şi răspunsuri

Mai ştiu românii să gătească?
H.V.: Da, ştiu, dar românii nu mai gătesc pentru a mânca. Cine găteşte acum o face doar ca hobby.

Cum aţi caracteriza bucătăria românească?
H.V.: Este o bucătărie bogată, diversă. Ce mănâncă un lipovean nu mănâncă unul din Maramureş sau ce mănâncă unul din Vaslui nu mănâncă ăla din Timişoara. În Dobrogea, preparatele sunt foarte bune. Aici fac multe feluri de plăcinte, după reţete luate de la tătari sau de la machedoni.

Sunt bărbaţii mai pricepuţi decât femeile?
H.V.: Nu cred treaba asta. Cei mai mulţi bucătari cunoscuţi sunt bărbaţi, pentru că femeile nu apucă să lucreze atât de mult în bucătărie. E o muncă grea, aş putea s-o compar cu siderurgia. Temperatura e la fel de ridicată. Vara, atinge 50 – 60oC.

Ce nu-i place

Nu-i plac mizeria, câinii vagabonzi, ipocrizia şi guvernanţii. Deşi iubeşte mâncarea românească, detestă să facă papanaşi. Printre mâncărurile pe care nu le poate înghiţi nici acum, se află mâncarea de bame.

Ce-i place

Îi place să gătească, pentru că nu e bucătar doar cu numele, dar şi să-i înveţe pe alţii tainele artei culinare.

Profil:
Născut:  11 martie 1963, Galaţi
 
Experienţă: maestru în arta culinară

Familie: căsătorit, are un băiat‚ de 20 de ani şi o fată de 16 ani