Bucureşti: Ferentariul drogurilor şi al sărăciei

Mii de tineri dependenţi de droguri s-au refugiat în ghetourile cartierului bucureştean. Ei se droghează chiar în faţa blocurilor, fără a-şi ascunde seringile sau ţigările când trec pe lângă ei persoane necunoscute. Dramele lor par a fi desprinse din filme. Un bărbat a fost părăsit de familie din cauză că a devenit dependent de heroină iar o tânără mamă vine la medic doar pentru a-şi schimba seringile.

Muzica underground şi reportajele de televiziune au dus numele Ferentariului în toate colţurile ţării. Realitatea locuitorilor din Ferentari înseamnă sărăcie, lipsa serviciilor medicale şi sociale şi boală, multă boală. La toate acestea se adaugă numărul din ce în ce mai mare de consumatori de droguri care s-au refugiat aici în ultimii ani.

“La capătul străzii, în ghetoul acela, locuiesc sute de drogaţi. Se droghează afară, nici nu se mai feresc de noi”, spune un bărbat arătând spre Aleea Livezilor.

Blocurile de aici arată sinistru, cu pereţi jupuiţi, ferestre sparte iar oamenii sunt asemenea clădirilor. Grupuri de câte cinci – şase tineri, slabi, neîngrijiţi şi murdari, se adună şi, fără a-şi vorbi, se droghează chiar în faţa blocurilor.


Medicii le dau seringi

Majoritatea consumatorilor de stupefiante sunt tineri. Mulţi dintre ei provin din familii normale dar şi-au părăsit viaţa plictisitoare de elev sau student, au uitat de familii şi s-au refugiat în acest loc.

“Nu pot fi controlaţi şi, de la an la an, numărul lor creşte. Autorităţile nu conştientizează pericolul. O să ajungem ca-n Brazilia unde sunt lupte de stradă între cei care se droghează şi cei care nu se droghează pentru că numărul lor este cam egal”, explică George Rădulescu, consilier la Centrul de Sănătate “Sastipen”.

Dependenţii nu au acte de identitate

Acest centru, care se află la câteva zeci de metri de blocul cu pricina, este singurul loc în care locuitorii din Ferentari care nu au acte de identitate sunt consultaţi gratuit de un medic specialist. ”Toţi cei care consumă droguri au, de obicei, şi probleme cu legea, aşa că nu vor să aibă acte de identitate. Vin la noi deoarece le dăm seringi noi pentru a nu le folosi pe ale altora”, spune consilierul.

La “Sastipen” vin zilnic în jur de 15 dependenţi pentru a cere seringi. Acesta este singurul bine pe care-l pot face medicii şi consilierii, împiedică, atât cât pot, răspândirea tuberculozei, a SIDA, a hepatitei şi a celorlalte boli grave atât de frecvente printre dependeţi. “Poliţia nu are ce să le facă. Îi mai prind cei de la Antidrog şi-i mai bat să spună cine le dă droguri, dar ei nu spun, de frică”, povesteşte un consilier.

Drogaţii sunt părăsiţi de familii

Poveştile tinerilor dependenţi nu par a se sfârşi vreodată. “Am un prieten bun care, până acum câţiva ani, era un om normal. Avea familie, copii şi un loc de muncă bun. A început să se drogheze şi, de când a devenit dependent de heroină, familia l-a părăsit.

Un alt caz dramatic este cel al unei tinere mame. “Vine la noi la centru, pentru a lua seringi, şi o tânără în vârstă de 29 de ani. Femeia ia droguri de mai bine de nouă ani şi are o fetiţă în vârstă de 2 ani. Nu se ştie cum trăieşte copilul acela. Nimeni nu o ajută”, spune un consilier de la “Sastipen”.

Datele Agenţiei Naţionale Antidrog arată că, în Capitală, sunt peste 16.000 de consumatori de droguri.

Dintre aceştia, aproape 3.000 de persoane sunt dependente de heroină, cel mai puternic drog consumat pe piaţa românească. Doar 1.000 de persoane au şansa să se trateze în centrele antidrog din Bucureşti deoarece numărul de locuri este limitat.

“Poliţia nu vrea să-i închidă”,

Locuitorii din zonă descriu o realitate gravă. “Cât de greu e ca o echipă de poliţişti să stea la pândă o săptămână întreagă? Cel puţin o dată pe săptămână trec jeep-urile cu provizii de droguri. Eu cred că poliţia nu vrea să-i închidă, măcar pe traficanţi”, spune un bărbat care locuieşte aproape de Aleea Livezilor.

Fiul său, în vârstă de vreo 25 de ani, pare să cunoască mai bine situaţia. “Poliţia ştie de toate locurile unde se vând droguri şi nu face nimic. Toţi ştim de Ferentari, Sălăjan, Militari, Rahova, Pantelimon pentru că trăim în Bucureşti. îmi dau seama că, de fapt, pe nimeni nu interesează problema drogaţilor”, povesteşte tânărul.