Bubele negre ale Sanatatii

Da-ne, Doamne, sanatate, s-o mai ducem vreo cinci-sase anisori. Ca, dupa aia, intram in UE si ne pune perfuzie cu compensate de n-o sa mai putem muri nici macar la cerere, va trebui sa dam statul in

Da-ne, Doamne, sanatate, s-o mai ducem vreo cinci-sase anisori. Ca, dupa aia, intram in UE si ne pune perfuzie cu compensate de n-o sa mai putem muri nici macar la cerere, va trebui sa dam statul in judecata, sa-l obligam sa ne scoata plamanul artificial din priza. Cam asa gandesc pacientii. Medicii spun: lasa, ca nu mai avem mult de purtat halatele cu buzunare largi, cat pachetul de cafea. In Europa, vom avea carte de credit, neaparat Gold, cu asigurare si service auto incluse. Din pacate, realitatea va fi dura. In UE concurenta e libera, inclusiv pe piata serviciilor medicale. Or, performantele sistemului romanesc de sanatate sunt, daca e sa ne luam dupa indicatori, cu 20-25 de ani in urma Vestului. Ca urmare, se va intampla si aici ceea ce s-a intamplat deja in magazine, unde marfurile occidentale le-au inlocuit pe cele autohtone, lasand pe drumuri mii si mii de angajati. In Sanatate, se pot anticipa doua scenarii. Odata cu integrarea, din ce in ce mai multi romani cu stare vor apela la clinici din Occident. Casele de Asigurari vor trebui, deci, sa-i plateasca pe prestatori, ceea ce va diminua fondurile clinicilor si bolnavilor din tara. Fenomenul afecteaza tarile din UE cu sisteme sanitare mai putin performante si pune probleme statelor recent admise. Pentru ca medicina costa, serviciile de varf nu vor mai fi accesibile oricui, ci doar celor ce platesc asigurari suplimentare, de stat sau private. Nici macar nemtii nu considera pretul acestor polite usor de suportat. Cati romani isi vor permite, ramane de vazut. Pe de alta parte, salariile vor creste ca o conditie a aderarii, devenind tentante pentru furnizorii occidentali de servicii de sanatate. Marile corporatii de profil au inceput deja sa testeze piata. Odata asezate aici, vor actiona dupa reteta clasica: putini angajati si multa munca. Nu va curge lapte si miere pentru toti medicii. Recalificarea si somajul se vor preda in zecile de facultati private care formeaza astazi medici pe banda rulanta, desi avem un excedent fata de media europeana. Oricum, mai e mult pana departe: nu se poate vorbi de aderare daca epidemiile, tuberculoza, sifilisul si celelalte bube negre ale Sanatatii romanesti nu sunt sterilizate. Alte constrangeri europene (de genul sange donat fara bani) vor arunca din 2007 spitalele in criza, in lipsa unor schimbari profunde. Tot e bine ca, macar in al 12-lea ceas, autoritatile par a fi inteles situatia. Ministrul Sanatatii a pregatit, cu asistenta Bancii Mondiale, un program de "Strategie a schimbarii in Sanatate". Este prima oara dupa 1989 cand in domeniu se structureaza un proiect pe cinci ani. Pana acum, regula era schimbarea strategiilor, de la un mandat la altul. Iar mandatul ministrilor Sanatatii a tinut in medie doar un an. Bogdan Marinescu a pornit un program de investitii in dispensarele rurale. Echipa Mincu l-a abandonat, concentrandu-se pe spitale si pe Asigurari, abandonate in 1996, in mandatul Bartos. Care a decis ca prioritara e medicina de Urgenta. Prof. Dragulescu a blocat proiectul Bartos, dar s-a intors la Asigurari, abandonate de urmatorii doi ministri. Hajdu a investit in spitale, Bartos a blocat derularea investitiilor, pornind "reducerea" paturilor... probabil caruselul ar fi continuat sa se invarta de nebun, daca nu era Europa. Proiectul echipei Branzan prevede consolidarea programelor care merg bine, cum ar fi terapia oncologica si a HIV, plus cateva masuri rapide de reabilitare a maternitatilor si de control al epidemiilor. Urmeaza apoi sase pasi obligatorii pentru a introduce in ecuatie termeni ca eficienta si competitie: finantare pe baza performantei, mutarea cazurilor cronice din spital in comunitate, dirijarea resurselor spre terapie, in detrimentul altor prestatii de confort etc. Strategia raspunde recomandarilor Bancii Mondiale si Uniunii Europene, dar, in lipsa consensului intre partide, asociatii profesionale, patronate si sindicate, nu face nici cat hartia pe care e tiparita. La anul, vine altul si o modifica. Iar consensul pare imposibil de atins. Ministrul (PSD) si presedintele Colegiului Medicilor (PNL) nu au putut cadea de acord nici macar asupra soartei cabinetelor medicale. E drept, privatizarea sau concesionarea lor sunt optiuni cu impact pe termen lung. Colegiul vrea ca aceste spatii sa fie vandute medicilor care le ocupa, asa cum s-a intamplat cu apartamentele de bloc, in 1990. Ministerul sustine ca aceste spatii trebuie concesionate pe 20-30 de ani, cu chirii modice, pentru ca apartin comunitatilor locale si au ca scop pastrarea unei laturi sociale a medicinei. Vanzarea i-ar favoriza pe medicii de azi, ingreunand viata medicilor de maine si a pacientilor, care vor trebui sa achite din buzunar costurile privatizarii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a sfatuit statele ex-comuniste sa profite de existenta unei retele de spatiii publice, pe care sa o foloseasca pentru a tempera preturile din privat. Acest argument n-a impresionat Colegiul si disputele pot consuma luni bune. Se vor depasi celelalte puncte fierbinti pana la alegeri? Greu de crezut. Si mai greu de anticipat e disponibilitatea actualului guvern sau a celor ce vor veni de a creste bugetul Sanatatii cu 0,5 procente din PIB, anual, astfel incat in 2010 sa atingem media europeana. Iar fara bani, vom avea din nou programe minunate, dar in farmacii vor fi aceleasi cozi si in spitale frig.