Braşov: PORTRET / Istoricul căilor ferate

Bărbatul este pasionat de istoria Căii Ferate Române, a publicat 48 de lucări şi a creat, în Sibiu, un muzeu al locomotivelor cu aburi.

Profil
NĂSCUT: Aprilie 1938, Bucureşti
FAMILIE: Căsătorit
STUDII: Institutul Politehnic Bucureşti
FUNCŢIE: inginer de transporturi


În 1960, Radu Bellu a absolvit Politehnica şi a fost repartizat la Braşov. Acesta este momentul în care bărbatul a luat primul contact de profesionist cu căile ferate. „După ce am terminat şcoala, am primit repartiţie guvernamentală la Regionala de Căi Ferate Braşov”, îşi aminteşte bărbatul. De 49 de ani, inginerul lucrează în aceeaşi instituţie.

Familie de ceferişti
Radu Bellu se trage dintr-o familie de ceferişti. Dragostea pentru căile ferate a moştenit-o de la bunicul său. „Bunicul răspundea de buna întreţinere a liniilor la Calea Ferată, iar tatăl şi fratele meu au fost salariaţi aici. De când aveam cinci ani, mergeam cu bunicul pe şantiere şi în gări, aşa am căpătat drag de locomotive. Bunicul îmi răspundea cu răbdare la toate întrebările pe care le puneam”, îşi aminteşte cu drag bărbatul.

A adunat documente din studenţie
Încă din studenţie, omul a fost interesat de istoricul căilor ferate. „La facultate aveam o bibliotecă mare, unde am găsit informaţii preţioase. Am avut de-a face cu oameni foarte pricepuţi în ale căilor ferate, adevărate somităţi”, susţine bărbatul. Patrimoniul de linii ferate, de locomotive şi, în general, tot ce ţine de acest domeniu au fost orizonturile spre care s-a aplecat. A adunat numeroase materiale, iar propria casă a transformat-o într-un „salon de vechituri”. „Am o groază de albume, poze şi documente. Pentru mine, acestea reprezintă un mod de viaţă şi continui să mă documentez”, mărturiseşte inginerul de transporturi.

Realizări în domeniu
 Pe 24 august 1994, a înfinţat Muzeul de Locomotive cu Aburi de la Sibiu. „Am adunat 35 de locomotive cu aburi, două macarale cu aburi şi două pluguri cu aburi, fabricate între anii 1885 şi 1958”, mărturiseşte Radu Bellu. Toate exponatele sunt valoroase şi fiecare are o istorie. De asemenea, el a contribuit la expunerea locomotivei din Gara Braşov. „Pentru salvarea patrimoniului locomotivelor din România, am contribuit la expunerea, în principalele gări turistice, a unor locomotive de epocă”, spune bărbatul.

Lucrări de specialitate
Pentru că doreşte să lase o istorie a căilor ferate din ţară, Radu Bellu a publicat din 1995 nu mai puţin de 48 de lucrări. Printre acestea se pot enumera „Mica monografie a Căii Ferate” în şase volume - al şaptelea urmând să apară săptămâna viitoare, „Istoria locomotivelor cu aburi din România” - publicată în 2004, „Istoria Arhitecturală a gărilor din România”, precum şi un ciclu de lucrări despre personalităţi ale CFR-ului. În prezent, lucrează la lucrarea „Atentate şi catastrofe la CFR” şi „Enciclopedia ilustrată a CFR-ului” – o sinteză de 1800 de pagini, care va aduna aproximativ 400 de ilustrate cu gările din România în cea mai amplă lucrare de acest fel din ţară.

Întrebări şi răspunsuri
Vă rog să îmi daţi două exemple de locomotive pe care „le-aţi salvat”.
R.B. De exemplu, „Plugul de zăpadă din lemn”, care a fost adus în 1917, de armata germană să cureţe zăpada în dosul frontului. Am adus-o de la Titu, de lângă Bucureşti. Şi locomotiva „Cimpoiu”, care este unicat european, am adus-o în 1996, de la Fabrica de Cleiuri din Mărăşeşti.
Ce vreţi să mai faceţi pentru braşoveni?
R.B. Îmi doresc să public toate lurările pe care le-am început, pentru ca lumea să cunoască măcar câte puţin din istoria Căilor Ferate Române.

Ce-i place
„Ador animăluţele. În general, îmi plac animalele cu litera «c», caii, caprele şi mai ales câinii. Îmi mai place să merg în Deltă. În fiecare an, încerc să stau acolo măcar cinci zile”, susţine Radu Bellu .
Ce nu-i place
„Nu-mi place ciorba de burtă. Nu pot să mânânc aşa ceva”, mărturiseşte bărbatul.