Brandul "Condi" se impune tot mai mult in politica mondiala

La sfarsitul turneului maraton al Condoleezzei Rice in principalele tari ale continentului asiatic, dupa turneul similar intreprins in Europa, devine evident ca noua sefa a diplomatiei americane isi

La sfarsitul turneului maraton al Condoleezzei Rice in principalele tari ale continentului asiatic, dupa turneul similar intreprins in Europa, devine evident ca noua sefa a diplomatiei americane isi pune tot mai apasat amprenta pe tabla de sah a vietii internationale, in indeplinirea dublei sarcini, deloc usoara, asumate: pe de o parte, sa promoveze politica dura a presedintelui Bush, care si-a gasit, intre altele, expresia in interventia militara in Irak, iar pe de alta, sa caute sa imbunatateasca imaginea externa a SUA, sensibil erodata ca urmare a acestei politici. In acelasi timp, cum pe buna dreptate scria France Presse, ea se straduieste sa faca uitata prestatia predecesorului sau Colin Powell, care si-a castigat reputatia de element moderator, in sanul unei echipe dominate de "ulii" razboinici. In fine, dar nu in ultimul rand, a dorit sa asigure o mai buna echilibrare a centrelor de interes ale politicii americane, restabilind rolul central care revine Asiei si zonei Pacificului in aceasta politica, dominata, dupa socul din 9/11, de Orientul Mijlociu si Europa, pe fundalul general al combaterii terorismului. America a neglijat, poate, sau nu acordat suficienta atentie incursiunilor Beijingului in zonele traditionale de influenta ale SUA, ca urmare a cresterii economice spectaculoase a Chinei si a promovarii unei diplomatii active vizand cautarea de noi resurse in Africa, America Latina, ca si in Asia propriu-zis, pentru satisfacerea nevoilor unei economii in plina expansiune, la toate acestea adaugandu-se si o intensificare a pregatirilor militare, ceea ce ingrijoreaza vizibil Washingtonul. Asa se explica abordarea deschisa, acum, de catre noul secretar de stat a acestor probleme, paralel cu criticile exprimate pe parcursul turneului la adresa intentiilor Uniunii Europene de a ridica embargoul impus livrarilor de armanent catre China. Pe de alta parte, America este interesata in atragerea Indiei, un veritabil pilon al democratiei in Asia, dar in calea acestui obiectiv se interpune "obsesia" (termenul apartine ziarului International Herald Tribune) Washingtonului fata de programul nuclear al Iranului, obsesie in spatele caruia, potrivit aceluiasi ziar, multi asiatici, inclusiv indienii, vad presiunile Israelului. India considera Iranul un aliat natural si are nevoie vitala de importurile de gaze din aceasta tara, ca atare misiunea de a concilia aceste doua aspecte nefiind deloc usoara pentru diplomatia americana. Pe parcursul vizitei, d-na Rice a repetat de mai multe ori ca America nu are nici o intentie sa invadeze sau sa atace Coreea de Nord, pentru a potoli astfel temerile unor aliati cum ar fi Japonia sau Coreea de Sud, dar, in acelasi timp, nu a pregetat sa arate, cu toata limpezimea, ca Phenianul va avea de facut fata unor sanctiuni aspre daca nu va relua negocierile in sase in chestiunea presupusului sau arsenal nuclear. Fermitatea manifestata in demersurile sale a fost, insa, insotita de o intensa activitate de "public relations", pentru a modifica imaginea de intransigenta atribuita Administratiei Bush. La Tokyo, fragila sefa a diplomatiei americane s-a pozat alaturi de un colos al luptelor de tip sumo, extrem de populare in Japonia, la Beijing a discutat cu micile patinatoare chineze, povestindu-le ca si ea a fost in tinerete patinatoare de performanta, iar la New Delfi i-a promis omologului sau indian ca va incerca sa descifreze tainele cricketului, sportul national al Indiei. Negresit, asemenea gesturi, bine studiate, nu pot ramane fara ecou. Amestec de diplomatie ferma si farmec personal, brandul "Condi" incepe sa se faca tot mai simtit in politica mondiala.