Braconajul piscicol, un fapt banal

Pe râuri, lacuri sau la ţărmul mării, orice om cu undiţă pescuieşte când are chef, în ciuda legii care solicită o autorizaţie Pescuitul ilegal a devenit o ocupaţie oarecare, cu

Pe râuri, lacuri sau la ţărmul mării, orice om cu undiţă pescuieşte când are chef, în ciuda legii care solicită o autorizaţie

Pescuitul ilegal a devenit o ocupaţie oarecare, cu specificul şi rutina ei, fiind pentru mulţi locuitori ai zonelor cu "potenţial" piscicol singura sursă de existenţă. Degradarea stării ecologice a lacurilor şi reducerea populaţiei piscicole sunt cuvinte fără sens pentru oamenii aflaţi în căutarea câştigului financiar.

Judeţul Constanţa este un veritabil paradis pescăresc. Are ieşire la mare pe mai bine de 100 km de ţărm şi încă 50 de ochiuri de apă dulce. Aici se practică pescuitul "angro", o adevărată "vânătoare" de peşte, dincolo de limitele legii.

În satele din jurul lacurilor din nordul judeţului se pescuieşte de nevoie. Sau cel puţin aşa declară cei prinşi cu... peştele-n sac. Braconajul este pentru mulţi un mod de a trăi. De pe urma comercializării capturilor piscicole ei obţin veniturile strict necesare traiului de pe o zi pe alta. Poliţiştii de frontieră fac aproape zilnic descinderi în zonele din jurul lacului Sinoe. Unii sunt prinşi, dar scapă cu o mică "amendă", alţii scapă pur şi simplu.

Maşinile capturate se declară furate

Când ziua se toarnă pe luciul bălţii, pescarii clandestini îşi strâng plasele şi trag captura spre mal. Se adună saci întregi de caras, biban, câteva bucăţi de somn şi, mai rar, anghilă.

Peştii se mai zbat în sacii de plastic când sunt îndesaţi în portbagajele maşinilor ori sunt aruncaţi în căruţele cu care sunt transportaţi către locul de întâlnire cu intermediarii ori spre pieţele de peşte de la oraş. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca, atunci când poliţiştii le dau de urmă, braconierii să se arunce în apă, ascunzându-se în stuful de pe margine ori să-şi abandoneze maşinile. Apoi declară că le-au fost furate.

Potrivit legii, pescuitul "sportiv" permite prinderea a maximum cinci kilograme de peşte. În cazul braconierilor se vorbeşte de zeci de kilograme, şi uneori chiar de sute. Aşa se face că, numai în primele două luni ale acestui an, potrivit unei statistici a Direcţiei Poliţiei de Frontieră Constanţa, care are competenţe teritoriale pe raza a patru judeţe (Constanţa, Tulcea, Brăila şi Ialomiţa), au fost înregistrate 4,8 tone de peşte confiscate rezultate din 46 de cazuri de braconaj, în care au fost identificaţi 77 de autori.

Din arsenalul de pradă al braconierilor, plasele monofilament sunt cele mai des folosite. Acestea sunt nişte perdele de plasă a căror lungime poate atinge şi 50 de metri, cu ochiuri foarte mici, care reţin până şi puietul piscicol de dimensiuni reduse.

Din acest punct de vedere, folosirea plaselor monofilament s-a dovedit a fi infailibilă pentru pescari, dar reprezintă o reală ameninţare pentru fondul piscicol al lacurilor. Ele sunt dispuse de regulă în zonele înguste, pe canale ori în apropierea malurilor.

Razia poliţiei nu mai sperie pe nimeni

În satele de pescari din nordul judeţului sunt multe familii în care bărbaţii au ajuns pe mâna poliţiştilor pentru braconaj. Din vorbă-n vorbă cu oamenii locului am aflat că şi fiul unui primar din zonă a fost prins la pescuit cu... portbagajul. Unii dintre săteni au avut de-a face cu legea chiar de două sau mai multe ori, fiind sancţionaţi cu amenzi penale de zeci de milioane de lei, în funcţie de natura prejudiciului.

Sunt cazuri în care, până să achite prima amendă, au mai primit încă una, şi tot aşa. Legea atât poate! Peştele e confiscat şi trimis spre comercializare unor societăţi de profil, iar uneltele de pescuit, inclusiv plasele şi bărcile, le sunt reţinute.

Cu toate acestea, replica organelor poliţieneşti nu are darul de a-i descuraja. Mijloacele precare de trai îi scot pe baltă, cu noaptea în cap, chiar de a doua zi. Năvoadele improvizate sau împrumutate de la prieteni aduc la mal alte sute de kilograme de peşte pentru recuperarea pagubei.

Icre la portbagaj

Pe filiera afacerii clandestine îşi găsesc locul şi o mulţime de intermediari, care preiau marfa la un preţ modic şi o revând la preţul pieţei, în locuri mai mult sau mai puţin autorizate. Nicolae Sandea şi Gligor Panfilie au fost prinşi de poliţişti transportând fără documente legale peste 160 de kg de peşte îndesat în portbagajul unei Dacii.

Şi Viorel Boc, din Bucureşti, a fost prins în "plasa" poliţiştilor de frontieră transportând 45 kg de icre de ştiucă şi 25 kg de ştiucă (în perioada de prohibiţie). Numai din valorificarea icrelor ar fi obţinut peste 55 milioane de lei. Acestea sunt cele mai "proaspete" cazuri, dar numărul braconierilor este de peste 20 de persoane pe lună...

Calcanul românesc, de trei ori mai scump în Turcia

Dacă pe luciurile de apă dulce braconajul este practicat de pescarii autohtoni, pe mare, poliţiştii au de-a face cu pescari "de import" veniţi în căutarea calcanului. Pentru piaţa din Turcia, calcanul este o afacere profitabilă, preţul kilogramului de peşte fiind de trei ori mai mare decât la noi. Aşa se explică numeroasele escapade ale unor ambarcaţiuni turceşti şi bulgăreşti în apele teritoriale române, fără a avea documente legale de transport şi avize ale Agenţiei Naţionale de Piscicultură.

Sunt ani în care autorităţile din cadrul Ministerului Agriculturii impun perioade de prohibiţie pentru câte 12 luni, dar tot se pescuieşte ilegal calcan, fapt confirmat de statisticile şi măsurătorile efectuate de specialişti care atestă o reducere a populaţiei de calcan din Marea Neagră. Turcii sunt prinşi, amendaţi şi scapă a doua zi, ca şi braconierii români.

Devenit un fenomen de masă , braconajul piscicol e un năvod în plasa căruia au intrat de-a valma peşti şi pescari într-o poveste mereu actuală, în care peştele mai mare îl mănâncă pe cel mic.

Braconajul piscicol a înregistrat o creştere îngrijorătoare, devenind un fenomen social. El e favorizat de condiţiile precare de viaţă ale multora dintre locuitorii satelor, care găsesc în pescuitul ilegal un mod de viaţă.
Adrian Burcea, Comisar-şef la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa