Borşul de prin vecini

ucrainean te face curajos şi puternic ca bătrânul Taras Bulba din poveste). Ucrainean la origine sau nu, cert este că borşul s-a născut în spaţiul est-european, cândva prin Evul Mediu. De

ucrainean te face curajos şi puternic ca bătrânul Taras Bulba din poveste). Ucrainean la origine sau nu, cert este că borşul s-a născut în spaţiul est-european, cândva prin Evul Mediu. De acolo, de pe plaiurile Ucrainei sau ale Rusiei, a ajuns şi la noi. şi l-am împrumutat cu mare entuziasm - fie că-i spunem borş, ciorbă sau zeamă. Ruşii îl fierb musai cu sfeclă, carne şi varză şi, opţional, cu cartofi. Polonezii se pot lipsi de cartofi şi varză, dar nu şi de sfeclă - ori roşii. Lituanienii adaugă, deseori, şi ciuperci uscate. Noi preferăm să-i aţâţăm gustul naţional cu tărâţe de grâu fermentate - fie că-l servim cald sau rece, fie că-l stropim sau nu cu un boţ de smântână, aşa cum fac vecinii noştri.

Borş ucrainean
Pentru 6 porţii
Ingrediente: 1 legătură zarzavat de supă, 1,5 kg carne (de vacă), sare, 1/2 linguriţă boabe de piper, 2 cepe, cca 700 g varză albă, 750 g sfeclă roşie, 250 g roşii, 30 g unt, 5-7 linguri oţet de vin roşu, 1 linguriţă zahăr, 1 legătură pătrunjel verde, 2 foi de dafin, piper măcinat, 250 g smântână
Mod de preparare: Se curăţă, se spală zarzavatul şi se taie în bucăţi. Carnea se spală şi se pune la fiert în 2 l apă, împreună cu zarzavatul, 1 linguriţă sare şi boabele de piper; se lasă să fiarbă cca 2 ore. Ceapa se curăţă şi se taie mărunt. Varza se curăţă şi se taie fideluţă. Sfecla se curăţă şi se taie beţigaşe. Roşiile se curăţă de pieliţă şi se taie bucăţi. Se scoate carnea din oală şi se strecoară zeama. Carnea se taie bucăţele şi se curăţă de grăsime. Se topeşte untul, se căleşte ceapa, se adaugă sfecla, 5 linguri oţet, zahăr şi 1 linguriţă sare. Se sting cu zeama de carne şi se lasă să fiarbă borşul cca 15 minute. Se pun în oală varza, roşiile şi dafinul şi se mai fierbe totul 45 de minute. Se scoate foaia de dafin, se adaugă carnea, se încălzeşte şi se potriveşte gustul borşului cu sare, piper, restul de oţet şi pătrunjelul tocat fin. Se serveşte cu smântână.

ştiaţi că?
Vechii greci şi romani consumau numai frunzele de sfeclă - şi mai mult din motive medicale. Rădăcina li se părea - aşa cum o caracteriza Plinius - "inferioară". Abia în secolele II şi III d.Hr. s-a ajuns la concluzia că această plantă, în totalitatea ei, este foarte gustoasă.
Dacă doriţi să ne împărtăşiţi gândurile dvs sau o reţetă din repertoriul dvs culinar, scrieţi-ne pe adresa redacţiei: Adevărul, rubrica "Reţeta zilei", Piaţa Presei Libere nr.1, Bucureşti, sect. 1. Cele mai bune reţete vor fi premiate.