Bomba lui Bodman

Romania este singura tara din lume, cu exceptia Chinei, care in ultimii ani s-a bucurat de vizite din partea americana la toate nivelurile, incepand cu presedintele Bush. Declaratia de mai sus

Romania este singura tara din lume, cu exceptia Chinei, care in ultimii ani s-a bucurat de vizite din partea americana la toate nivelurile, incepand cu presedintele Bush. Declaratia de mai sus apartine adjunctului secretarului Comertului din SUA, Samuel Bodman, care s-a aflat la Bucuresti saptamana trecuta. El a exprimat o stare de fapt. Relatiile politico-militare dintre Romania si SUA nu au fost vreodata mai bune. Din nefericire, acest interes nu a ajuns si in sfera de cea mai mare importanta pentru Romania de astazi: economia. De aceea, Bodman a subliniat la Bucuresti acest aspect: "Presedintele Bush a ordonat imbunatatirea relatiilor economice dintre SUA si Romania". Insotit de oameni de afaceri, Bodman s-a aratat interesat de o multime de proiecte: privatizarile din energie - electricitate, petrol si gaze - sau infrastructura din transporturi - sosele, autostrazi, cai ferate. S-au vehiculat cifre de 4,5 miliarde de dolari, bani pe care companii din SUA ar fi gata sa-i investeasca incepand de maine in tara noastra. Valoarea reprezinta de peste sase ori cifra totala a investitiilor americane in Romania, realizata in ultimii 13 ani. Atata doar ca investitiile anuntate de Bodman - 2,5 miliarde de dolari doar pentru autostrazi - se fac nu doar fara licitatie, ci si cu garantia statului roman, adica vor fi platite, chiar daca peste cativa ani, din bugetul adunat prin taxele puse asupra contribuabililor romani. Mai mult, acest lucru nu este tolerat de FMI, care in acordurile cu tara noastra impune atat un deficit bugetar maxim, cat si un plafon de indatorare externa. De aceea, mai putin imbatat de cifrele mari, ministrul Mitrea a cerut delegatiei americane sa puna mai intai o vorba buna la FMI pentru ca investitiile in infrastructura sa nu mai intre in calculul nivelului de performanta al economiei romanesti si apoi sa vina cu banii. Altminteri, in parametrii economiei Romaniei de astazi nu sunt dificultati in a se atrage imprumuturi internationale cu garantii de stat. Problema este cum s-ar putea atrage investitii si credite fara garantii guvernamentale. Acestea sunt investitiile adevarate, supuse exclusiv regulilor economiei de piata si care nu greveaza in nici un fel bugetul de stat. Americanii veniti cu Bodman nu au clipit cand a fost vorba sa acorde un credit pentru infrastructura de 130 milioane de dolari Primariei Sectorului 2, al carui sef, in plina campanie anticoruptie a PSD, tocmai tinuse prima pagina a ziarelor pentru felul cum a topit aproape 2 milioane de dolari fara ca gaurile din infrastructura zisului sector sa fie astupate cat de cat. Daca in loc de 2 milioane acum vor fi topiti 130, creditorii americani nu vor plange dupa bani, fiindca acestia vor fi platiti oricum, de statul roman. Or, investitiile americane, fara legatura cu guvernul, acelea in care investitorii isi risca capitalul, dar isi pun in valoare priceperea, intarzie in continuare sa apara, tocmai din motivele pe care le tot expune Michael Guest: coruptie, birocratie, instabilitate legislativa. Vizita lui Bodman este, totusi, cea mai importanta dovada a vointei politice pe care administratia SUA a dat-o vreodata in sensul dinamizarii relatiilor economice cu Romania. Din nefericire, in afara lucrurilor pozitive, Bodman a mai adus la Bucuresti un mesaj a carui ignorare ar putea costa foarte scump: "Nu ar fi bine daca Parlamentul Romaniei nu va ratifica acordul cu Statele Unite in privinta Curtii Penale Internationale". Avertismentul lui Bodman este o veritabila bomba cu efect intarziat, pusa in singurul motor al relatiilor romano-americane, nivelul politico-militar. Vara trecuta, Romania a fost primul stat din lume si pana in ziua de astazi singurul din Europa care a semnat, in pofida recomandarilor Uniunii Europene, un acord cu SUA prin care se angajeaza sa nu predea Curtii Penale Internationale militari americani care in timpul misiunilor de mentinere a pacii ar fi acuzati de crime de razboi. Desigur ca, practic, nici un stat occidental nu ar face vreodata asa ceva. Dar la nivel de principii s-a iscat o disputa acerba intre SUA si UE. Formal, europenii nu concep ca americanii sa fie deasupra legilor internationale. Ca urmare, UE a impus tuturor statelor membre si candidate sa nu semneze un asemenea acord cu SUA. Toti europenii sunt linistiti, doar Romania se afla intre ciocan si nicovala. Daca nu va ratifica in aceasta toamna acordul cu Washingtonul, relatiile cu americanii sunt in pericol. Este mult mai rau sa semnezi si sa nu-ti respecti cuvantul decat sa nu fi semnat nimic de la bun inceput. Daca Romania va ratifica acordul impotriva vointei UE, aderarea la Europa este pusa serios sub semnul intrebarii. Si nu este vorba de nervozitatea politica a lui Chirac si Schroeder de dupa razboiul din Irak. Pur si simplu, este vorba de o chestiune juridica formala. Daca Bucurestiul va ratifica acordul cu SUA, Romania va inceta sa mai indeplineasca criteriile politice de aderare stabilite la Copenhaga in urma cu 11 ani. Acest lucru aduce automat Romania langa Turcia, care nici ea nu indeplineste criteriile politice de aderare. Vecinii bulgari, de exemplu, nu au semnat un asemenea acord cu SUA. O analiza cantitativa a faptului arata ca ajutorul anual al SUA pentru Romania este de 26 milioane dolari si este destinat exclusiv militarilor. Uniunea Europeana acorda, in acelasi interval de timp, credite nerambursabile de peste 1 miliard de euro. Analiza calitativa arata ca, desi relatia cu SUA este esentiala pentru Romania, viitorul tarii noastre nu poate fi conceput in afara Uniunii Europene.