Bogdan Olteanu: "Miniştrii care se certau în 1997-2000 se ceartă şi acum!"

În timp ce preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, îşi făcea de lucru în biroul său, holurile somptuoase ale Casei Poporului gemeau de lume. Ne aflăm în plină acţiune a uşilor

În timp ce preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, îşi făcea de lucru în biroul său, holurile somptuoase ale Casei Poporului gemeau de lume. Ne aflăm în plină acţiune a uşilor deschise către public. Potrivit estimărilor conducerii Camerei Deputaţilor, peste 50.000 de oameni au profitat de permisiunea de a vizita sălile de şedinţe şi birourile în care lucrează parlamentarii. Un număr neaşteptat de mare de vizitatori, mai ales dacă avem în vedere imaginea proastă a instituţiei Legislativului în ochii cetăţenilor. Normal, preambulul interviului nu avea cum să evite această temă.
- Credeţi că succesul acţiunii de deschidere a porţilor parlamentului va mai îmbunătăţi imaginea acestei instituţii?
- Imaginea parlamentului nu se poate schimba decât dacă se schimbă fondul. Pentru că ea se bazează pe un fond real, de incapacitate a parlamentului de a comunica, de incapacitate a parlamentului de a convinge că-şi poate îndeplini funcţiile.
- Are dreptate preşedintele Băsescu atunci când susţine că intrăm în Uniunea Europeană cu un parlament nereformat?
- Aici nu este vorba de reformarea parlamentului. Legislaţia e foarte bună. Sistemul electoral este nereformat. Dar aici nici Băsescu nu este, din câte-l cunosc, printre susţinătorii votului uninominal.

Ovidiu Nahoi: Ce-ar fi ca, în plină efervescenţă a declaraţiilor de avere, să vorbim despre banii preşedintelui Camerei Deputaţilor?
Bogdan Olteanu: Nu e un salariu extraordinar, dar ştiam asta dinainte. Salariul meu net este 47 milioane de lei vechi, 4.700 lei noi pe lună.
Laurenţiu Ciocăzanu: Nu e tocmai mare, dacă ar fi să-l comparăm cu al cuiva care face carieră în sectorul privat. Dar iată că mai există variante de suplimentare, de exemplu comisiile de privatizare... Iar privatizarea CEC nu s-a făcut şi PSD va cere să daţi banii înapoi.
- Aştept cu interes să-i văd pe cei care au fost patru ani în Comisia de privatizare a CEC, pe vremea PSD-ului, dacă vor da banii înapoi. Eu nu mai eram membru în comisie în momentul la care s-a luat decizia de a nu se face privatizarea CEC, mă retrăsesem de câteva luni. Dar cred că aceia care au luat decizia şi-au asumat o răspundere. Să ştiţi că era mai uşor pentru ei să spună: "Pentru asta am fost numiţi, atât s-a oferit, pentru atât se vinde". E mai greu să iei decizia că mai bine nu vinzi dacă preţul nu e suficient de bun. Eu salut curajul lor, cu atât mai mult cu cât, ştiţi bine, în ultima vreme cei care fac privatizări nu sunt foarte felicitaţi, sunt mai curând cercetaţi de procurori.
O.N.: Aici e şi o problemă de principiu. Sunt convins că toate procedurile s-au respectat, că totul a fost corect. Doar că partidul aflat la guvernare are posibilitatea de a oferi membrilor săi de vârf anumite avantaje, cum ar fi aceste comisii de privatizare. Nu duc acestea la formarea unor grupuri de interese? Presa vorbeşte despre oamenii din jurul lui Tăriceanu care îşi împart comisiile de privatizare.
- În ce mă priveşte, nu vreau în niciun fel să leg prezenţa mea în politică de beneficiul material. Pe de altă parte, răspunderea e mare când vinzi de patru miliarde de euro, cum a fost la BCR, sau când vinzi de un miliard de euro, cum ar fi putut să fie CEC-ul. În sfârşit, pe de altă parte, să ştiţi că şi riscurile sunt destul de mari. Privatizarea BCR în momentul acesta se află la Parchet, sigur ca urmare a unei plângeri penale făcute de dl. Funar, care e un specialist în domeniul acesta. Eu cred că e un sistem normal şi, dacă funcţionează şi în ţările occidentale, funcţionează şi la noi. Peste tot, membrii comisiilor de privatizare primesc indemnizaţii. Peste tot în ţările europene din comisiile de privatizare fac parte şi demnitari ai statului, tocmai pentru că cineva trebuie să-şi asume o răspundere.
L.C.: În România, clasa politică nu şi-a stabilit în mod clar, transparent, acest principiu. Şi asta deschide calea la acuzaţii, vi se cer banii înapoi...
- Aş spune că pentru Partidul Social Democrat, care e un partid de stânga şi care se adresează mai mult săracilor, acest mesaj ar fi legitim. Cu condiţia să nu fi făcut la fel când era la putere. Eu nu-i acuz, aşa funcţionează sistemul, pentru o muncă trebuie să fii remunerat. Pe de altă parte, dacă tot ai făcut-o când erai la putere, e destul de greu s-o critici când eşti în opoziţie. L.C.: Ei spun că sunt alt partid acum!
- Sunt alt partid? Dar ministrul de finanţe din acea vreme, ministrul de externe, ministrul controlului, ministrul agriculturii, ministrul de interne din acea vreme sunt în conducerea partidului, deci sunt acelaşi partid.

În multe parlamente se înjură, se scuipă, se agită steaguri ... dar nu de către spectatori!
L.C.: Vorbim de imaginea parlamentului, dar ceea ce s-a întâmplat la şedinţa comună în care a fost prezentat Raportul Tismăneanu a întrecut orice limită...
- Să ştiţi că în cele mai multe parlamente aşa funcţionează lucrurile, se înjură, se scuipă, se atârnă steaguri de către parlamentari... Nu de către spectatori, spectatorii aceia nu aveau dreptul să scoată niciun sunet, spectatorii pot asista, dar nu pot să se manifeste. Dar parlamentarii da, pot... Însă şedinţa a avut un rol foarte important: a permis celor care au urmărit-o să-i vadă pe cei care au aplaudat, pe cei care au pus capul între umeri şi-au tăcut, pe cei care au huiduit. Şi acum ştim foarte bine atitudinea fiecărui grup politic faţă de comunism. O.N.: Dar a existat o nemulţumire a preşedintelui, că PNL l-ar fi lăsat singur faţă cu contestatarii de la PRM, şi că s-ar fi aşteptat la o reacţie mai fermă din partea liberalilor.
- Dacă preşedintele ar avea măcar un ochi pentru PNL, i-ar fi văzut pe toţi parlamentarii liberali prezenţi aplaudân-du-l în picioare. Nu spun neapărat că personal le-a făcut plăcere multora dintre ei, dar gestul preşedintelui a fost instituţional unul corect şi a fost salutat ca atare. L.C.: Se spune că votul uninominal ar mai îmbunătăţi imaginea parlamentului. Credeţi în această idee?
- Eu cred că, dacă ar fi votul uninominal, încrederea în clasa politică ar creşte. Dincolo de asta este şi o evoluţie generală. Încrederea în sistemul politic democratic nu este la cote excepţionale nicăieri în Uniunea Europeană. Nu intrăm într-o Uniune fără probleme, intrăm într-o Uniune care se întreabă încotro o ia. Creşterea individualismului, a posibilităţilor fiecărui om de a-şi găsi soluţii personale în plan social, economic reduce interesul faţă de politică. Oamenii sunt mult mai puţin preocupaţi de ce fac politicienii pentru că nu mai au nevoie de ei.

Despre o posibilă colaborare cu PSD
"PSD-ul poate deveni un partener sau un principal actor al unei guvernări în măsura în care va primi voturile necesare. Şi eu nu cred că cineva are chemarea morală să spună că un partid nu e bun de guvernare. Pot fi oameni care nu sunt eligibili pentru un parteneriat şi putem să avem incompatibilităţi personale. Eu sunt convins că România va funcţiona într-un regim de coaliţie foarte mulţi ani de acum înainte. Nu vor exista partide care să ia mai mult de 35% din voturi."

Minutul de adevăr... Minutul de adevăr...
"Tot ce scrie în declaraţiile de avere există"
O.N.: Ce se întâmplă cu parlamentarii care nu şi-au depus la timp declaraţia de avere sau nu şi-o depun deloc?
- Se fac de râs.
L.C.: Atâta tot?
- Mari sancţiuni nu există la nivelul actualei legislaţii. Noi am schimbat în 2005 formatul declaraţiilor de avere, şi asta a fost un lucru bun. La urma urmelor, marele scandal de corupţie al anului 2006 nu a fost dat de marile merite ale procurorilor şi poliţiştilor români, ci de neconcordanţe sau diferenţe în declaraţiile de avere.
L.C.: Dar putem să fim noi convinşi că aceste declaraţii sunt şi acoperitoare, şi reale?
- Aici am văzut o replică foarte bună la o dezbatere televizată: tot ce scrie în acele declaraţii există. În rest, de aia avem Fisc, Poliţie, Parchet. Pentru asta ne-am dorit Agenţia de Integritate.

Cum comentează
1) Alegeri anticipate în 2007? "Alegerile anticipate nu se pot organiza decât dacă majoritatea parlamentului o doreşte. Asta înseamnă că trebuie s-o dorească PSD-ul. Iar eu nu cred că PSD-ul doreşte alegeri anticipate pe care să le piardă".

2) Descentralizare Şi regionalizare. "Eu cred că dacă tot ar trebui să facem regiuni, atunci să desfiinţăm judeţele. Altfel, mai înfiinţăm încă o verigă, iar asta o să crească birocraţia în loc să o scadă. O să susţin acest lucru, dar deocamdată nu au existat asemenea dezbateri nici măcar la nivelul partidelor politice".

3) Dezbinarea PNL-PD. "Eu observ că aceiaşi oameni care se certau în 1997 şi 2000 se ceartă şi acum. Încerc alături de câţiva colegi din diverse partide, care suntem ceva mai noi, să nu facem acest lucru. Oamenii noi din Partidul Democrat nu sunt nici ei staruri ale scandalurilor publice. Cam tot cei vechi sunt, cei care au fost miniştri între 1997 şi 2000. Pentru unul ca mine, experienţa nefericită 1997-2000, la care am fost un mic martor, a fost foarte importantă. Nu-mi doresc să mai ajungem acolo".

4) Plecarea grupului Stolojan. "Eu sunt foarte liniştit de când ei au anunţat că vor să devină un partid popular. Costul nostru electoral cred că va fi în jurul a două-trei procente. Cele mai mari pierderi le vor avea PD şi PSD. Se pare că acolo este cea mai mare parte a electoratului PLD".

Ce îl frământă
- L.C.: Ce vă frământă cel mai mult la ora actuală?
- Cum o să finalizez mandatul în 2008. Este un accident, o întâmplare că am ajuns aici.
- O.N.: Dar v-aţi luptat un an de zile să luaţi preşedinţia Camerei!
- Ne-am luptat cu toţii. În plan personal este o întâmplare şi vreau să sper că va avea nişte consecinţe bune. Sper că o să pot să ies cu capul sus de aici în 2008.