Bogatii nu traiesc din salariu

Cota unica de impozitare a veniturilor persoanelor revine in actualitate. O noua petarda electorala sau o intentie serioasa? Finantele promit ca vor raspunde la aceasta intrebare peste doua saptamani.

Cota unica de impozitare a veniturilor persoanelor revine in actualitate. O noua petarda electorala sau o intentie serioasa? Finantele promit ca vor raspunde la aceasta intrebare peste doua saptamani. Ideea a fost lansata anul trecut, insa atunci interesele politice au triumfat in fata logicii economice. Autorii (cel putin) morali ai blocarii cotei unice in 2003 au fost corifeii gandirii economice ai PSD si presedintele Iliescu, intrat din ce in ce mai mult in pielea de tatuc al natiunii. Transformat peste noapte intr-un Robin Hood al romanilor, Iliescu s-a opus introducerii cotei unice clamand demagogic: "nu este echitabil ca bogatii sa plateasca un impozit pe salariu la fel ca cei saraci". Nici pas nu s-a mai auzit atunci dinspre Ministerul Finantelor sau dinspre Palatul Victoria, desi argumentele opozantilor cotei unice sunt nu doar demagogice, ci de-a dreptul false. Impozitul "in trepte" utilizat astazi nu-i apasa pe cei cu adevarat bogati - asa cum gresit (sau interesat!) sustin unii, ci pe umerii firavei clase de mijloc, un mic grup de salariati cu lefuri peste medie. In primul rand, bogatii nu traiesc din salariu. Cei bogati platesc un impozit de doar 5% pe dividende sau de 1% pe castigurile de capital (principalele surse ale bunastarii lor), pe cand salariatii platesc impozite cuprinse intre 18% si 40%. De asemenea, cei cu adevarat bogati pot castiga milioane de dolari, legal, fara sa plateasca nici un impozit. De exemplu, o persoana bogata isi poate spori averea construind un bloc de locuinte de lux pe care il vinde pe milioane de dolari, fara a plati nici un leu statului deoarece, potrivit legislatiei actuale, vanzarea de bunuri proprii nu este impozitata. Asta sa fie oare echitatea despre care vorbea presedintele Iliescu? In al doilea rand, cota unica de impozitare nu inseamna in nici un caz ca bogatii platesc impozite la fel ca cei cu venituri mici. Ipocrizie cat incape. Una este sa platesti impozit 15% din cinci milioane de lei si alta sa aplici aceeasi cota la un salariu de 50 de milioane de lei. Alti asa-zisi economisti cu mentalitate de contabil de butic au incercat sa rastoarne logica: numai cei cu salarii mai mari ar avea de castigat de pe urma cotei unice. In sens strict tehnic, nici macar nu este corect: orice leut care iti ramane legal in buzunar poate fi socotit un castig. E adevarat ca cei care platesc acum impozite mai mari ar castiga (e un fel de a spune) ceva mai mult, dar sa faci din asta o chestiune de egalitarism social este curata manipulare. Un alt argument "tehnic" fluturat in fata sustinatorilor cotei unice de impozitare a fost acela ca statul ar pierde o gramada de bani la buget. O astfel de afirmatie frizeaza nesimtirea in conditiile in care, numai in anul acesta, pentru societatile de stat cu pierderi, s-au sters si se vor sterge datorii pe care Finantele nici macar n-au reusit sa le contabilizeze. Pe de alta parte, potentialele minusuri la incasarile din impozitul pe venit s-ar umple cu banii castigati in plus de salariati si cheltuiti pe bunuri purtatoare de TVA si accize. Se incearca sa se acrediteze ideea ca Romania nu se poate integra in UE cu cota unica. Simpla abureala, deoarece UE ne lasa sa facem ce vrem cu impozitul pe venit. Franta si Germania sunt acum prospere nu pentru ca au impozitele mari; impozitele au crescut dupa ce s-a ajuns la nivelul de bunastare de astazi. Si, chiar si asa, numeroase firme din cele doua tari (si nu numai) si-au mutat afacerile (implicit locurile de munca) in Slovacia (tara membra a UE), care a introdus cota unica de 19% din acest an. Iar raspunsul ministrului slovac de Finante la cererile repetate ale celor doua tari de a mari la loc impozitele a fost: "Dar de ce nu le reduceti voi?". In plus, de la introducerea impozitului pe venitul global in Romania, Fiscul si-a demonstrat incapacitatea de a administra sistemul. Si acum, dupa expirarea termenului de depunere a declaratiilor de venit pe 2003, administratiile fiscale lucreaza inca la procesarea declaratiilor pentru 2002. Ca sa nu mai vorbim ca statul trebuie sa returneze contribuabililor o diferenta neta de 700 miliarde lei, la care se adauga inca vreo 800 miliarde lei pentru plicuri, formulare, personal etc. Deci cam 1.500 miliarde lei, aproximativ suma totala distribuita tuturor judetelor pentru repararea drumurilor. O varianta-surogat propusa acum de Finante, de reducere de la cinci la trei a numarului de cote de impozitare, nu reprezinta in acest caz decat o frectie la picior de lemn. Asa-zisa simplificare a impozitarii mentine costurile de administrare, dar, mai ales, stimuleaza teama celor care doresc sa isi ia inca o slujba ca vor munci mai mult doar pentru a plati impozite mai mari. Ca si actuala grila de impozitare ar avea aceleasi efecte: stimularea nemuncii sau cautarea unor cai de ocolire a platii impozitelor. Asadar, peste doua saptamani vom afla daca scrobitul ministru de Finante, harsit in negocierile cu FMI-ul, a stiut cum sa negocieze introducerea cotei unice si cu unii dintre propriii sai colegi de partid. Ce va fi mai important pentru Mihai Tanasescu: PSD sau Partidul Contribuabililor?