Bocăţeii, urmaşii puţini şi trişti ai decreţeilor

Natalitatea în România, în scădere

Aprilie 2011 a fost luna în care s-au născut cei mai puţini copii de când există date despre natalitatea din România, adică din 1930. Acesta este efectul  măsurilor de austeritate lansate cu exact nouă luni mai devreme, în iulie 2010.

Prima parte a anului 2011 a adus două recorduri negative care i-au alarmat pe specialişti, deoarece confirmă accentuarea crizei demografice prin care trece România.  În februarie, numărul de copii născuţi într-o lună a scăzut la 14.917, fiind prima dată când s-a coborât sub plafonul de 15.000. Apoi a urmat luna aprilie cu doar 13.844 de nou-născuţi. Profesorul universitar Traian Rotariu, şeful catedrei de sociologie din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj, spune că scăderea cu 10% a numărului de nou-născuţi în primele şapte luni ale acestui an, faţă de 2010, este una importantă.

O parte din această scădere se explică prin schimbările structurale: au ajuns la vârste fertile contingente de femei născute după 1990, adică un număr mai mic de tinere. De asemenea, este vorba şi de migraţie, de femei care au plecat în străinătate şi au născut acolo ori şi-au planificat pentru mai târziu aducerea pe lume a unui copil.

Dar, observă profesorul Rotariu, "scăderea este foarte accentuată şi este aproape imposibil să se explice numai prin schimbările structurale. Putem presupune că situaţia de criză, cu creşterea insecurităţii şi cu reducerea sprijinului statului pentru mame şi copii au jucat un rol" în scăderea cu 10% a numărului de nou-născuţi. Problema este, spune profesorul Rotariu, că nu putem măsura exact impactul, deoarece "ar  fi nevoie de studii foarte fine şi niciun institut demografic din ţară nu are fonduri suficiente pentru o astfel de cercetare".

Ce s-a întâmplat, concret, în 2010, pentru ca anul acesta naşterile să scadă atât de mult în 2011? 

La 6 mai 2010, preşedintele Băsescu anunţa măsurile de austeritate. Printre ele, reducerea cu 25% a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului. Mai mult, au urmat câteva luni în care s-a discutat despre posibilitatea revenirii indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor la suma fixă de 600 de lei pe lună, indiferent de salariul pe care-l are mama. Primele luni ale anului în curs confirmă declinul demografic. O comparaţie între numărul de naşteri din 1990 (primul an cu avorturi legalizate) şi cel înregistrat două decenii mai târziu, arată cât de mult s-a mărit decalajul.

Denis şi mama sa, Roxana, fericiţi că „nenea“ Boc şi FMI nu le-au tăiat de tot indemnizaţia 

Moldova, rezervor de populaţie

Legătura dintre natalitate şi situaţia economică este demonstrată de faptul că scăderile cele mai mari se înregistrează în judeţele sărace, cu şomaj mare şi salarii mici. Ca zonă compactă, Moldova înregistrează cea mai mare scădere. Asta, nu pentru că moldovenii ar fi trecut pe planificare familială sau şi-ar fi schimbat brusc stilul de viaţă. Migraţia este cea responsabilă pentru noul fenomen demografic din nord-estul României. După cum se aşteaptă statisticienii, aici o să avem sate întregi depopulate, cu populaţia activă plecată la muncă în străinătate, după recensământul din octombrie.

În rest, obiceiurile se păstrează în privinţa natalităţii: moldovenii au în continuare un număr mediu de copii pe familie mai mare decât cei din alte zone, lucru ce se vede şi în structura beneficiarilor de ajutoare sociale. În cifre absolute, Moldova rămâne însă „rezervorul de populaţie al României".  De exemplu, Bacăul a avut o scădere cu peste 40% a natalităţii, dar s-au născut 7.300 de copii, anul trecut, adică se plasează pe locul patru în top, după Bucureşti, Constanţa şi Suceava.

„Italia şi Spania, colonii româneşti"

Judeţul cu scăderea cea mai mare a natalităţii este Hunedoara, acolo unde  diferenţa între cei născuţi în 1990 şi numărul celor veniţi pe lume în 2010 este de 49,95%. Această diferenţă este explicată prin faptul că, înainte de 1990, acest judeţ era puternic industrializat, iar acum toate fabricile şi combinatele sunt închise.

Surpriza din tabelele statistice apare în dreptul judeţului Olt, pe locul doi în topul căderilor. Şeful Direcţiei de statistică Olt, Cornel Mezdrea, se amuză că poziţia judeţului naşte uimiri: „De ce vă miraţi? Avem emigraţie puternică. Nu ştiaţi? Italia şi Spania sunt colonii româneşti. Sunt sate întregi de adventişti, oameni mult mai serioşi decât ortodocşii şi foarte buni meseriaşi, care au plecat şi nu s-au mai întors. Sunt specialişti la finisajele din construcţii. Ceilalţi vin şi pleacă, ei s-au stabilit acolo", explică Mezdrea. Oraşul Slatina, de exemplu, a pierdut în ultimii 10 ani aproximativ 16% din populaţie, doar prin migraţie, potrivit directorului Cornel Mezdrea.

Ilfov, creştere impresionantă

Ilfovul şi Capitala sunt singurele unde a crescut natalitatea. Bucureştiul a avut, în 2010, 38 de nou-născuţi în plus faţă de 1990. Ilfovul este singular (plus 14,75%), graţie  bucureştenilor care s-au mutat în localităţile de la marginea Capitalei.

Click pe infografie pentru a mări

Baby-boomul decreţeilor

La un an după ce Nicolae Ceauşescu a interzis întreruperile de sarcină, naşterile aproape că s-au dublat: de la 273.000, în 1966, au explodat la 527.000. Cu aproximativ 50.000 mai mulţi nou-născuţi, comparativ cu 1930, anul când s-a înregistrat recordul istoric, pozitiv. Natalitatea a scăzut uşor, în 1968, după ce au apărut primii doctori sau primele moaşe dispuse să facă avorturi în clandestinitate.

Asta, cu riscul ca mama să moară din cauza septicemiei, iar cel care a întrerupt sarcina să ajungă la puşcărie. În 1990, primul an când s-au dezincriminat întreruperile de sarcină, spitalele au înregistrat aproape un milion de avorturi. Naşterile din 1990 au fost doar cu vreo 50.000 sub cele din 1989 - 314.000, faţă de 369.000. Numărul a scăzut treptat, stagnând pe la 230.000, câţiva ani.

Prăbuşirea sub rata de 10 nou-născuţi la mia de locuitori s-a produs la începutul anilor 2000. Au fost trei ani negri, cu rate cu 10 la mie (2001 - 2003).  Natalitatea a crescut uşor după ce, în 2003, s-a schimbat calcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului: s-a uniformizat la 85% din salariul brut pe economie, nu din salariul pe ultimele 12 luni al mamei. Rata a urcat, din anul imediat următor, 2004, la peste 10 la mie. Până acum, când criza şi măsurile de austeritate au coborât-o din nou sub plafonul critic. În prima jumătate a anului, s-au născut doar 78.100 de copii, recordul istoric negativ. Impactul se pare c-a fost depăşit în iulie, când s-a revenit la peste 17.000 nou-veniţi pe lume. ;

Efectul Paştelui asupra natalităţii

La români, februarie este, în general, luna cea mai săracă în nou-născuţi, din cauze religioase. Românii, care se declară credincioşi practicanţi în proporţie de peste 90%, respectă măcar Săptămâna Patimilor, dacă nu tot postul. Asta se reflectă peste nouă luni într-un număr mai mic de copii veniţi pe lume.

Nu este o legătură stabilită prin cercetări special dedicate subiectului, spune Mihaela Hărăguş,  de la Centrul de Studii asupra Populaţiei, Cluj, ci doar acreditată în lumea celor din domeniu. De fiecare dată când apar variaţii mari în statisticile natalităţii, specialiştii se întorc în timp pentru a vedea ce anume s-a întâmplat deosebit pentru a perturba ritmul? Dacă e vorba de creşteri, este foarte simplu.

Aşa s-au stabilit legături de cauzalitate dintre cele mai interesante, care, dacă n-au fost demonstrate prin cercetări aplicate, au rămas în istorie măcar prin farmecul lor. A fost cazul boomului înregistrat în vara lui 1966, în SUA, pus pe seama panei de curent prelungite, de cu nouă luni înainte. S-a întâmplat şi anul trecut, când în Marea Britanie s-a constatat o creştere a natalităţii în septembrie, iar ea a fost explicată prin gerul teribil din decembrie 2009.

6 mai, ziua intrării în austeritate

La 6 mai, imediat după întâl­nirea de la Cotroceni cu echipa FMI, şeful statului apărea la televizor şi anunţa pachetul de măsuri anticriză, „programul de restructurare masivă a cheltuielilor bugetare" - reducerea cu 25% a salariilor de la stat, a ajutorului de şomaj, a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, totul începând cu 1 iulie.

Presa a vorbit ulterior de variante mai dure. Cea mai nefericită fixa suma la 600 de lei pe lună, indiferent de salariul mamei. Abia în decembrie s-au tranşat lucrurile: minimul a rămas la 600 de lei, dar plafonul maxim de 3.400 de lei este valabil pentru părinţii care primesc indemnizaţia doar un an. La doi ani de indemnizaţie, maximul este de 1.200 de lei lunar.

„Ne rugam la Dumnezeu să nu schimbe indemnizaţia"

Mihaela Hărăguş, de la Centrul de Studii asupra Populaţiei, Cluj, spune că, în general, nu se renunţă la primul copil atunci când cuplurile iau în calcul situaţia economică. „În general, la primul copil nu se renunţă. Este vorba de nevoia psihologică de a fi părinte", spune Hărăguş.  Roxana Iordăchioaie este una dintre tinerele mame care erau deja însărcinate atunci când s-au anunţat reducerile anticriză. Denis, născut în martie anul acesta, este primul copil al cuplului şi nici nu se punea problema unei întreruperi de sarcină. „Chiar dacă s-ar fi revenit la indemnizaţia de 600 de lei, tot nu renunţam la copil", spune Roxana.

Programul de austeritate le-a creat însă mari probleme, mai ales că soţul este bugetar:  „Am fost afectaţi de reducerea cu 25% a salariilor, dar şi de tăierea indemnizaţiei. Imediat cum am aflat de diminuări, ne-am apucat de  calcule. Am pierdut o mulţime de timp calculând ce o să ne permitem, să vedem cum ne planificăm bugetul, cheltuielile, cum vom rezista, ce o să cumpărăm, la ce renunţăm. Făceam calcule în Excel pe diferitele variante anunţate în presă şi ne rugam la Dumnezeu să nu schimbe legea cu 75% din ultimele salarii. Am studiat legislaţia, am cerut explicaţii, am întrebat dacă bonurile se includ la salariu, dar am aflat că sunt beneficii, nu venituri... Aveam computerul plin de calcule", îşi aminteşte Roxana, râzând, de acea perioadă.