Ce are Blaga cu asigurările?

sau un cataclism natural obligă Executivul să scoată bani pentru a acoperi pagubele. Că este vorba de o scurgere de gaze într-un apartament de bloc din Colentina sau de inundaţii catastrofale,

sau un cataclism natural obligă Executivul să scoată bani pentru a acoperi pagubele. Că este vorba de o scurgere de gaze într-un apartament de bloc din Colentina sau de inundaţii catastrofale, de fiecare dată nota de plată a dezastrelor ajunge tot pe masa guvernului. Acesta achită bombănind şi îşi trimite un reprezentant, care aruncă pe piaţă tema poliţelor de asigurare obligatorii pentru fiecare proprietar din România. De data aceasta, a fost rândul lui Vasile Blaga. Inundaţiile de anul trecut au adus pe masa guvernului o factură cam piperată. Pagube totale estimate la 1,5 miliarde de euro, 40.000 de locuinţe afectate, dintre care 5.500 distruse complet. Anunţul ministrului Blaga privind asigurarea obligatorie vine exact în momentul în care alte inundaţii bat la uşă. Pentru 2006, factura se anunţă chiar mai mare, iar guvernul ar dormi mult mai bine dacă i-ar şti asiguraţi pe viitorii sinistraţi.
Companiilor de asigurări li se vântură pe la nas o piaţă potenţială enormă, ba, mai mult, li se spune că aceia care nu îşi vor putea permite luxul unei asigurări vor fi ajutaţi de către stat. Chiar şi atrase de milioane de proprietari care le-ar putea deveni clienţi, acestea nu se pot face că nu văd anumite aspecte. În primul rând, inundaţiile îşi fac simţite efectele în sate. Or, aici, casele din chirpici şi paiantă fac legea, iar de autorizaţii de construcţie nu a auzit mai nimeni. Societăţile de asigurare nu vor încheia niciodată poliţe pentru locuinţe neautorizate sau construite fără nicio noimă urbanistică. Iar în această categorie intră grosul caselor afectate anul trecut de inundaţii. Cât despre case construite în zone inundabile, asigurătorii nici nu vor să audă, deoarece riscul este mult prea mare.
Nici o companie de asigurări nu va încheia poliţe la ţară pentru construcţii din pământ amestecat cu paie. Dacă mai luăm în considerare şi puterea de cumpărare de la sate, ne dăm seama cu uşurinţă că o primă de asigurare este un lux, chiar şi în situaţia în care ea este de doar 20 de euro pe an. Din toate aceste cauze, companiilor de asigurări nu prea le miroase a afacere profitabilă. Ministrul Blaga supralicitează şi spune că aceia cu venituri mici vor fi ajutaţi de stat. Însă el uită că, în România, în această categorie intră milioane de persoane, iar această acţiune riscă să semene din ce în ce mai mult cu cea a ajutoarelor pentru căldură. Mai mult, ideea de a intra cu subvenţii pe o piaţă privată este din start un fel de struţo-cămilă. Trebuie însă să luăm în calcul şi varianta în care declaraţia lui Blaga nu cumva a fost aruncată la plesneală. Până acum au existat mai multe tentative de a impune obligativitatea asigurării locuinţelor, toate plecate de la acelaşi minister ca acela păstorit actualmente de Vasile Blaga şi toate bazându-se pe capacitatea statului de a acoperi riscurile prin reasigurare. De toate s-a ales praful.