Bistriţa:Rudele celor trei partizani din Nepos s-au temut să-şi cinstească morţii

Dealul Crucii din Nepos, locul unde în urmă cu 60 de ani au fost ciuruiţi de gloanţe trei membri ai grupului de partizani „Garda Albă”, a devenit ieri loc de pelerinaj pentru săteni, jurnalişti, cercetătorii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste din România(IICCR) şi în cele din urmă, poliţişti şi procurori

 Cu toţii au luat pieptiş, cale de două ore, traseul abrupt care duce dinspre Biserica din Nepos spre Dealul Crucii şi pe care l-au parcurs cei trei martiri, Leonida Bodiu, Ştefan Burdeţ şi Toader Dumitru, în ziua morţii.

Autorităţile s-au bâlbâit
Rămăşiţele celor trei, cu oasele străpunse de gloanţe, zac de o zi, dezvelite, în aşteptarea procurorului criminalist care să autorizeze transferul către un medic legist şi de acolo îngroparea în pământ sfânt. La procesiune a venit şi preotul satului, Vasile Rus, care scrutează groapa încercând să afle care sunt oasele bunicului său. „Noi, urmaşii, nu vrem decât să fie îngropaţi creştineşte, nu vrem răzbunare”, spune preotul, care lasă în seama divinităţii, pedepsirea călăilor, dintre care doi ar mai fi în viaţă, potrivit cercetătorilor de la IICCR.
Marius Oprea, preşedintele  IICCR, care a tras două zile la rând de procurorii criminalişti să vină în zonă, era cât pe ce să transfere, pe răspunderea sa, osemintele la Muzeul din Aiud, ca o ultimă soluţie pentru examinarea lor. „ Rudele voiau să primească rămăşiţele. Dacă nu veneau autorităţile, nu am fi avut alternative, nu puteam risca să lăsăm oasele expuse în vârful dealului”. După ce reprezentanţii legii au apărut în zonă, i-au lăsat pe cercetători IICCR să-şi termine treaba, după care au ridicat oasele, refuzând să dea vreo declaraţie ziariştilor.

Ucişi şi apoi condamnaţi la muncă silnică
Reacţia călăilor celor trei partizani din Nepos spune multe despre modul sinistru în care a fost administrată justiţia în acele vremuri. Leonida Bodiu, nepotul de frate al capitanului Gărzii Albe povesteşte cum cei trei au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea de 25, respectiv 20 de ani după un an de la execuţia lor. „Mi-a povestit tata, care şi el a făcut parte din lotul celor 200 de oameni anchetaţi în dosarul Garda Albă că la citirea sentinţei cei trei au fost strigaţi de instanţă. Tata s-a ridicat în picioare şi le-a strigat:« Porcilor, nu vă este ruşine să-i chemaţi în instanţă pe oamenii ăştia, care au murit? »Pentru aceasta a mai primit câţiva ani de închisoare”. Bodiu mai spune că după ce va primi rămăşiţele unchiului său le va îngropa în cimitirul eroilor şi va insista ca o stradă din Bistriţa să-i poarte numele.

Au zăcut în groapa comună, în indiferenţa generală
Sătenii din Nepos au ştiut, imediat după carnagiu, unde a avut loc execuţia. Sabina Petri avea 16 ani pe vremea aceea, dar îşi aminteşte şi acum scena de coşmar din Dealul Crucii în 27 iunie 1949 :" era foarte mult sânge, iar iarba, înaltă în jur, era culcată la pământ, pe porţiuni întinse.Am fugit la tata ţipând şi i-am povestit ce-am văzut pe lotul nostru", îşi aminteşte localnica din Nepos. Alături de ea, Marta Sântâion, fostă Dumitru, fata unuia dintre partizanii ucişi, avea 10 ani când a aflat că i-a murit tatăl. "A venit unchiul nostru şi ne-a spus că tata a fost împuşcat pe Dealul Crucii. Mama n-a crezut şi atunci, unchiul şi alţi consăteni s-au furişat noaptea, au deschis mormântul şi au luat câte o bucată din hainele lor. Aşa am ştiut că au fost ei" , povesteşte fiica lui Dumitru Toader. Ea spune că familia s-a temut să-l îngroape creştineşte pe Toader sau măcar să le pună celor trei o cruce la cap: "am avut toată viaţa probleme din cauza acestei poveşti". Marta Sântion mai relatează că în urmă cu 11 ani Tribunalul Bistriţa a recunoscut decesul celor trei, care abia atunci au fost declaraţi morţi. Nimeni însă nu s-a gândit, până astăzi, la o înmormântare creştinească.