Bistriţa: A murit „floarea din grădina Năsăudului” (Video)

Au trecut mai bine de 35 de ani de când Valeria Peter Predescu a debutat în muzica populară, fiind cunoscută în toată ţara ca „o floare din grădina Năsăudului”. Ea a fost printre ultimii reprezentanţi ai unei generaţii autentice de oameni ai satului. Aseară, ea a încetat din viaţă în urma unui stop cardio-respirator.

Adevărul de Seară vă oferă un portret jurnalistic al interpretei, publicat în urmă cu o lună, pe 27 martie, bazat pe unul dintre ultimele interviuri pe care le-a oferit Valeria Peter Predescu.

Provine dintr-o familie de ţărani de pe Valea luʼ Stan, căreia oamenii îi spuneau şi Valea Dragostei, pentru că acolo erau neveste şi fete frumoase. Tatăl său era meşter de case, o meserie privită cu mare respect de oamenii satului, iar mama o femeie cu multă grijă faţă de casă.

„Mama mea era o femeie frumoasă şi specială prin rânduiala ei, prin curăţenie, prin felul cum gătea. N-am fost oameni bogaţi, dar casa noastră era o podoabă. Tata era şi sculptor în lemn, şi toată mobila era făcută de el, şi împobodobită cu lucruri făcute de mama”, povesteşte Valeria. Mama ei era şi telefonistă în sat şi cântăreaţă în corul bisericii.

„Cânta frumos şi mă ducea şi pe mine la biserică, deşi eram cam neastâmpărată şi mă mai zbenguiam prin podişorul bisericii. Dar de acolo am învăţat toate cântările şi pricesnele. Alte cântece le-am învăţat de la moaşa Aristina, care stătea Între Vaduri. Ea era pe atunci o mare cântăreaţă a satului, care cânta în cor, dar şi la nunţile din sat”, spune Valeria.

A adus primul trofeu în Bistriţa-Năsăud

Părinţii ei erau oameni vrednici şi pricepuţi şi ea era cunoscută ca „fata Leonorei şi a lui Ioana Peter”. Curând, însă, oamenii au început să-i spună „nevasta impiegatului” pentru că, la 15 ani era deja căsătorită, cu un impiegat de mişcare, iar la 18 ani era mama a doi copii.

Vecinii o cunoşteau pentru glasul frumos cu care îi încânta zi de zi, trebăluind prin gospodărie. Unul dintre vecinii săi era poetul George Roş, care a prezentat-o lui Dumitru Vârtic, redactor la Radio Cluj. Acolo a făcut primele înregistrări şi a  fost îndemnată să participe la „Floarea din grădină”, cea mai prestigioasă competiţie folclorică din acele timpuri.

Aşa a pornit într-o zi spre Bucureşti, să o caute pe Teodora Popescu, realizatoare unei emisiuni cu tineri interpreţi. A nimerit tocmai când aceasta era în concediu şi în toiul repetiţiilor pentru „Floarea din grădină”. Destinul a făcut ca o solistă din Alba să nu mai poată participa la competiţie.  A picat tocmai la ţanc, când maestrul George Vancu şi Simona Patraulea discutau îngrijoraţi de lipsa unui participant, şi au dat peste ea.

Au pus-o să le spună o poezie, să le cânte ceva şi urma deja să o vadă o ţară întreagă în direct, reprezentând zona Năsăudului. În duminica apariţiei, preotul satului a anunţat evenimentul la biserică, iar primarul a scos televizorul în sala mare de consiliu. Cu „Tânără m-am măritat” şi „Bade dorul dumitale”, a adus primul trofeu în judeţul nostru.

De atunci au trecut mai bine de 35 de ani, şi Valeria a dus cântecul de pe Valea Sălăuţei, din Telciu, în toată ţara şi în toate colţurile lumii.

PROFIL

S-a născut în data de 26 octombrie 1947, la Telciu
A absolvit Şcoala Postliceală de Maeştri, Bistriţa
A debutat în muzică populară în 1972
A lăsat în urmă un soţ şi doi fii

Scurt interviu

Cine va duce mai departe cântecele dumneavoastră?

V.P.P: Amândouă nepoatele mele cântă foarte frumos, am făcut şi cu ele câteva înregistrări, dar sunt ocupate cu învăţătura. Am un grup de copii foarte talentaţi, am multe voci bune acolo şi am o urmaşă în persoana solistei Anuţa Motofelea, care a lucrat cu mine de mică, de când era pe clasa a V-a.

Ce reprezintă comuna Telciu pentru dumneavoastră şi ce reprezentaţi dumneavoastră acolo?

V.P.P.: N-aş putea să spun eu ce reprezint pentru oamenii de acolo, dar ei mi-au dat mari semne de laudă şi sunt foarte mândri că este o cântăreaţă în Telciu, pentru că mai demult în Salva erau deja două şi la noi niciuna. Mereu pomenesc de Telciu, pentru că îl am în suflet, n-aş putea să vorbesc fără să spune de Telciu, de rapsozii de acolo, de corul bisericii, de moaşa Aristina.

Ce-i place

Să gătească, iubeşte animalele şi are deja câteva în îngrijire. Adoră florile, dar acolo în grădină, la locul lor, nu este încântată de cele puse în glastră. Ţine la oamenii din Telciu, precum şi la biserica de acolo, la care se duce din când în când şi cea mai mare bucurie a ei este să fie invitată în cor şi să cânte.

Ce nu-i place

Urăşte minciuna şi făţărnicia. „Nu-mi plac oamenii cu două feţe, oamenii care fac rău. Am avut parte şi de oameni care mi-au făcut mult rău, chiar unii din partea cărora nu mă aşteptam şi care puteau să mă ajute şi le mulţumesc că n-au făcut-o pentru că aşa am învăţat să mă descurc singură”, spune artista.