Bistriţa: Portret/ Ioan Pintea : „Întâlnirea cu Steinhardt, o binecuvântare”

Preot la Biserica,, Sfinţii Trei Ierarhi", Ioan Pintea s-a născut şi a crescut în lumea satului, dar şi într-un mediu intelectual deosebit. A deprins dragostea faţă de Biserică natural.

S-a născut şi a crescut la Runcu Salvei, un sat în care şi în ziua de azi, portul de sărbătoare al oamenilor este cel popular, iar învăţătura şi cartea sunt privite cu respect. „Am avut o copilărie ţărănească autentică, care mi-a priit. M-am născut
într-un sat în care foarte mulţi ţărani aveau biblioteci”, povesteşte Pintea. Ioan Alexandru, Nicolae Labiş, Octavian Goga au fost primii poeţi care l-au fascinat. Dar şi mai mult îl fascina proza, şi mai ales cărţile lui Marin Preda, de care era foarte încântat fiindcă acolo îşi regăsea satul. El însuşi scria poezie şi chiar încercări de critică.

Visul său era teologia

Parte din lecturile sale făceau şi Psalmii biblici. „Citeam Psalmii, neştiind că dincolo de rugăciune se află şi foarte multă poezie”, spune Pintea. Mai târziu, rugăciunea şi poezia aveau să fie o parte din viaţa lui. „Conştiinţa religioasă s-a trezit în mine datorită familiei, mai ales datorită mamei, care era o femeie foarte evlavioasă. Am deprins dragostea faţă de Biserică foarte natural şi n-am avut niciodată momente de îndoială faţă de Dumnezeu”, spune el.

În timpul liceului, a fugit la mănăstirea Rohia, unde l-a întâlnit pe părintele Serafim Man, cel care l-a călugărit pe Nicolae Steinhardt. „Visul meu era teologia, dar perioada aceea nu era favorabilă gândurilor mele. Am fost adus înapoi cu poliţia şi cu inspectorul de română”, spune Pintea. Mai târziu şi-a putut urma visul, devenind preot.

Tinereţea i-a fost încununată de întâlnirea cu Steinhardt, şi de prietenia cu el. O prietenie inedită, pentru că el avea 23 de ani, iar Steinhardt depăşea 70. Au scris împreună o carte de dialoguri, intitulată „Primejdia mărturisirii”.  „A fost o întâlnire care mi-a adus binecuvântare. Prietenia noastră a fost un dialog neîntrerupt între un tânăr care voia să-şi lămurească anumite probleme de cultură şi teologie şi un părinte care a putut să i le lămurească”, explică Pintea. Despre „Primejdia mărturisirii”, Pintea spune că este „o carte formatoare”. „Am avut mărturii directe că această carte a schimbat destinul multor tineri în bine”, mai spune Ioan Pintea.

Întrebări şi răspunsuri
Cum este privit astăzi preotul, în lumea satului?
I.P.: Eu am fost 14 ani preot la Chintelnic şi am fost un om foarte fericit şi înconjurat cu multă dragoste. Într-o parohie, lucrurile depind foarte mult de preot. Preotul trebuie să fie slujitotul tuturor, acesta e lucrul cel mai important. Trebuie să fie smerit şi drept, să nu meargă în mijlocul satului cu aroganţă şi orgolii.

Cum se împacă religia cu literatura laică?
I.P.: Lectura sporeşte credinţa şi nădejdea în tot ceea ce noi numim frumos şi adevărat, în Dumnezeu. Lectura e bună, dacă e făcută cu rânduială. Un preot trebuie să aibă lecturile absolut necesare care sunt cărţile sfinte. Toate marile cărţi ale lumii sunt impregnate cu motive creştine.

ce-i place
Îi place să-şi petreacă timpul împreună cu familia şi să slujească împreună cu colegii săi la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”. Se simte împlinit când pune la cale proiecte culturale împreună cu colegii de la centrul pentru cultură. Se simte fericit când scrie o poezie sau o pagină de jurnal.

ce nu-i place
Nu-i plac oamenii care una spun şi alta fac. Este întristat pentru prietenii care au avut o anumită ascensiune politică sau socială şi sunt orbiţi din această cauză şi nu mai văd nimic în jurul lor. Cade pe gânduri când se simte trădat şi când, din pricina unor prejudecăţi, nu este înţeles.

Profil

NĂSCUT: La 26 octombrie 1961, în Runcu Salvei
EDUCAŢIE: Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca
EXPERIENŢĂ: Preot la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, Bistriţa, şef Serviciu la Centrul Pentru Cultură Năsăud, scriitor
FAMILIE: Căsătorit, doi copii