Bistriţa: Portret/ Lelica Damian: Palatul Copiilor şi caietul fermecat

Mulţi „oameni mari” s-ar minuna să-şi vadă creaţiile din copilărie  în caietul special al Lelicăi Damian, de  pe vremea când ţinea cercul de literatură şi teatru de la Palatul Copiilor

Lelica Damian a ajuns în Bistriţa-Năsăud dintr-o întâmplare. Nici nu ştia unde se află judeţul pe hartă când a absolvit Facultatea de Filologie şi a fost repartizată ca profesor de limba şi literatura română la o şcoală de pe Valea Şieului. „În 15 august 1970 m-am dus cu tata în «turneu» să găsim postul. Dacă nu ne prezentam la post, se spunea că trebuie să plătim şcolarizarea”, îşi aminteşte ea. După ce a ajuns în satul cu pricina, stătea cu bagajele făcute tot cu gândul că o să se întoarcă acasă. Însă, mai târziu, „acasă” avea să devină Bistriţa, pentru ea. În 1988 a fost mutată în oraş, unde lucra cu o grupă de copii cu probleme, pe care îi ajuta la teme şi îi supraveghea. Nu era un lucru uşor, pentru că trebuia să se coboare la nivelul lor de gândire, să-i înţeleagă şi să fie tot timpul pregătită pentru ieşirile lor imprevizibile. Nu peste mult timp, a avut ocazia să lucreze cu alţi copii, care, de data aceasta, trebuiau să se ridice ei la nivelul îndrumătorului. După revoluţie, a început să ţină un cerc de literatură şi teatru la Palatul Copiilor, cerc de care s-a ocupat mai bine de 15 ani.  

Caietul cu poezii şi povestiri

Înainte de 1989, instituţia care se ocupa cu diverse activităţi extraşcolare ale elevilor se numea Casa Pionierilor. Din 1990, denumirea s-a schimbat în Casa Elevilor sau Casa Copiilor, dar lumea o confunda cu centrul de plasament. Astfel, s-a convenit ca denumirea să fie Palatul Copiilor în reşedinţele de judeţ, iar la filialele din alte oraşe, Clubul Elevilor. Aici, elevii au ocazia să intre în cercuri de literatură, teatru, chimie, protecţia mediului, dansuri moderne, tenis de masă, construcţii de aeromodele, navomodele ş.a. Lelica Damian a preluat literatura şi teatrul, unde copiii veneau cu plăcere şi cu entuziasm. „Făceam mici poezioare sau povestiri, pe diverse teme. Citeam basme şi spuneam «hai să schimbăm finalul». Aveam un băiat care acum e un mare om de afaceri şi el tot timpul spunea:  «Doamna profesoară, eu nu vreau ca basmul să se termine bine». Şi el tot timpul căuta ca răul să învingă binele”, povesteşte amuzată profesoara. Cercul era o joacă din care unii se remarcau. Mulţi elevi au continuat să scrie sau au devenit actori. Oricum, creaţiile tuturor sunt păstrate de către Lelica Damian într-un caiet special, fie că „autorii” au devenit ingineri sau profesori de matematică. „Aveam un caiet al cercului şi ei tot timpul erau bucuroşi când îl vedeau”, spune ea. N-a reuşit niciodată să publice aceste caiet, chiar dacă unele creaţii ar merita să vadă lumina tiparului şi mulţi ar fi surprinşi acum să-şi recitească opera de pe vremea când erau elevi.

Întrebări şi răspunsuri

Cum se simţeau elevii la cercul de literatură şi teatru?

Le plăcea să apară în spectacole. Era o plăcere pentru ei să apară pe scenă, fie că interpretau un rol, fie că recitau o poezie. Aici învăţau să-şi învingă emoţiile. Erau unii care aveau mari emoţii, dar treptat, reuşeau să treacă peste ele.

Vă este dor de copiii de la cerc?

Îmi e dor de copii şi aş vrea să mai lucrez cu ei. Mi-a fost greu să mă obişnuiesc fără ei la început. Părerea mea este că are trebui să ni se permită să lucrăm atât cât putem să lucrăm, indiferent că am trecut de vârsta de pensionare.      
 
Ce-i place

Îi place să citească, iar de când a ieşit la pensie, rememorează lecturile vechi şi îşi îmbogăţeşte biblioteca cu cărţi de colecţie. Coase goblenuri şi tablouri cu mărgele. Iubeşte plantele de apartament şi florile de orice fel, îi plac emisiunile de ştiinţă şi istorie. Scrie poezii, dar numai dintre cele clasice, cu rimă.

Ce nu-i place

Nu este deloc încântată de oamenii care mint, de ipocrizie şi de făţărnicie. Politica nu o consumă absolut deloc, asistă doar sporadic la discuţiile de la televizor, dar nici vorbă să se implice în aşa ceva. O dezamăgesc oamenii care îşi etalează meritele în mod ostentativ şi nejustificat.

Profil personal
NĂSCUTĂ
7 martie 1948, Fintoag, în judeţul Hunedoara

EDUCAŢIE
Facultatea de Filologie Cluj-Napoca

FAMILIE
Căsătorită, are un fiu şi o fiică