Bistriţa: Portret/ Cristian Ardeleanu s-a apucat de sport ca să nu ajungă un pierde-vară

La 19 ani, face sport de mai bine de un deceniu şi, spre deosebire de alţi studenţi de vârsta lui, are planuri mari de viitor

Cristian este un tânăr aparent ca oricare altul la vârsta lui. Are, însă, în plus, 13 ani de activităţi sportive şi planuri mari pentru de viitor. Pe când alţi copii plimbau maşinuţele pe covor, Cristian făcea antrenamente la sala de gimnastică sportivă, câte cinci ore pe zi. Unul dintre fraţii lui s-a înscris la gimnastică şi Cristi a vrut cu orice preţ să îi arate acestuia că poate fi mai bun.

Face gimnastică de la cinci ani

Prima zi în sala de antrenamente i-a rămas lui Cristi la fel de vie în memorie, ca şi când ar fi fost ieri. „Aveam cinci ani şi am mers cu fratele meu unde se antrena. Când m-a văzut antrenorul lui, m-a aruncat într-o groapă plină cu bureţi, unde se făceau exerciţii, ca să vadă cum mă descurc”, povesteşte Cristian. De atunci, sala de gimnastică a fost a doua casă pentru el şi locul în care şi-a educat caracterul de astăzi: hotărârea, determinarea şi spiritual de luptător.

 Părinţii s-au  asigurat că  nu va ajunge un golan
 
Cristian recunoaşte că nu ar fi reuşit să practice zece ani de gimnastică sportivă fără ajutorul părinţilor. I-au fost mereu alături, iar preocuparea fiului lor pentru sport era considerată de ei o şansă în plus ca băiatul să nu devină un pierde-vară. „Părinţii mei m-au încurajat să nu renunţ la sport. Ştiau că nu o să pot să pierd vremea aiurea. Nu aveam cum. Eram toată ziua în sala de antrenamente, iar când veneam acasă, mai aveam timp doar ca să îmi termin temele pentru şcoală. Când să fiu golan?”, spune Cristian.
Cariera sportivă a lui Cristi nu a fost lipsită de momente grele, în care a fost pe punctul de a renunţa. „Antrenamentele solicitante şi foarte obositoare, dar şi unele probleme de sănătate m-au făcut de multe ori să pun punct la tot. Am făcut asta când am intrat la liceu. Mai ales că am rămas singur. În calsa întâi, eram 20 de colegi care ne-am propus să facem sport. Până în clasa a IX-a, rămăsesem doar eu. Restul au renunţat”, îşi aminteşte Cristi. Sportul a fost pentru Cristi un început. Îşi aminteşte că i-a fost greu, dar că a avut şi de câştigat şi nu-i pare rău de nimic. „Multe mămici m-au luat exemplu pentru copiii lor şi îşi îndrumau micuţii să facă sport, ca mine. Puţini au rezistat, însă”, povesteşte Cristi.  Şi colegii îl priveau cu admiraţie şi îl apreciau pentru munca depusă.
Despre viitor, Cristi ştie exact cum va arăta. „Vreo patru ani mai fac dansuri, în paralel, mă înscriu la două facultăţi – de Drept şi la Academia Militară. Când termin cu şcoala, mă fac subofiţer”, spune plin de optimism Cristi.

Profil personal

NĂSCUT: 5 noiembrie 1989, în Bistriţa

EDUCAŢIE: Facultatea Gheorghe Cristea, specializarea Administraţie Publică, anul I


EXPERIENŢĂ: Zece ani de gimnastică artistică, trei ani de dans modern şi clasic

FAMILIE: Mai are doi fraţi

Ce-i place:

Înainte de toate, lui Cristian îi plac pozele. Adică pozele în care apare el, pentru că recunoaşte că a făcut o pasiune din a fi pozat. Îi place sportul pentru libertatea pe care i-o oferă şi, nu în ultimul rând, îi place litorarul, pe care îl vizitează anual.

Ce nu-i place:

Cristian detestă fumul de ţigară, pe care nu-l suportă nici în casă şi nici în localurile pe unde iese cu prietenii. Nu îi place mâncarea nesănătoasă şi grasă şi se fereşte, pe cât posibil, de persoanele triste şi care nu ştiu ce îşi doresc în viaţă.