Biserica de sub pământ

O doctoriţă din Braşov vrea să salveze templul de la Şinca Veche, monument de importanţă naţională, ajuns într-o stare de degradare avansată, de soarta căruia nimeni nu s-a interesat

O doctoriţă din Braşov vrea să salveze templul de la Şinca Veche, monument de importanţă naţională, ajuns într-o stare de degradare avansată, de soarta căruia nimeni nu s-a interesat până acum. Locul e înconjurat de legende vechi de mii de ani.

E greu să vorbeşti despre Şinca Veche. Sunt atâtea legende aici, deşi până la urmă e un loc puţin cunoscut în România. Poate doar cei care vor cu orice preţ să scotocească ţara asta ştiu deja ce e acolo, la poalele Făgăraşilor. S-au emis tot felul de teorii, că totul ar fi fost construit cu câteva mii sau cu câteva sute de ani în urmă. Dar toată lumea e de acord că avem de-a face cu ceva unic. Ascunsă privirilor de un pâlc de pădure, descoperi o adevărată biserică subterană. Pângărită şi parţial distrusă, de-a lungul timpului, din cauza prostiei şi a lăcomiei. Azi, pe cale de a fi salvată de o femeie.

Turla bisericii a fost ridicată din interior, în gresia moale, iar vârful e ca un fel de fereastră, de unde o rază de lumină răzbate exact în altar. Au fost săpate nouă încăperi, unite între ele prin galerii. Câteva încăperi s-au surpat cu mult timp în urmă, dar nu numai din cauza ploilor care au săpat în stâncă, ci mai ales după ce tot felul de indivizi au spulberat pereţi întregi, în căutarea unor ipotetice comori. Ba chiar prin comuna Şinca Veche umblă şi azi vorba despre activişti de partid care au folosit secera şi ciocanul în speranţa unei lovituri de pe urma aurului dacic. La care se adaugă miile de scrijelituri rămase de pe urma turiştilor, de genul "Mimi plus Titi egal love", din cauza cărora au fost distruse adevărate icoane "desenate" în rocă. Doar în altar au supravieţuit două urme ale trecutului, precum Steaua lui David şi o clepsidră, dar şi câteva semne despre care unii susţin că ar însemna Iahve.

Templul ursitelor

Localnicii vorbesc despre "Templul ursitelor", pentru că în acest loc s-ar împlini dorinţele celor care vin să se roage. Mai era şi altă credinţă, păstrată şi azi, dar în mică măsură, însă urmată cu străşnicie în vremuri imemoriale. Oamenii din zonă erau convinşi de puterea extraordinară care se ascunde sub piatră, aşa că intrau în galerii şi lăsau acolo icoane, haine, apă şi mâncare. Credeau că lucrurile acelea se încarcă astfel cu o energie deosebită, pentru că apoi veneau, recuperau totul şi consumau mâncarea, purtând şi hainele, iar icoanele erau duse acasă, în speranţa că vor transfera măcar o mică parte din "sufletul" pământului în căminul şi în viaţa lor.

Şantierul a fost deschis

Drumul porneşte din localitate şi te conduce prin pustiu, până la pădurice, de unde mai urci câteva minute. Aşa ajungi la ceea ce acum se vede ca un fel de jumătate de umbrelă întinsă peste colosul pigmentat cu diferitele straturi de gresie, cafenii sau roşiatice. Trebuie să te apleci ca să intri prin tunelul îngust, cât permite prelata montată temporar, dar în subteran te mişti în voie, până la altar.

Treci prin raza de lumină "căzută" din vârful turlei. Ai grijă să nu te loveşti de mulţimea grinzilor de care se sprijină acum întregul ansamblu. Totul s-a transformat într-un şantier. Piatra e "bolnavă", aproape că o poţi fărâmiţa între degete.

Monument de importanţă naţională

De acum încolo trebuie să vă povestesc despre omul care a venit cu doi ani în urmă la Şinca Veche şi care vrea neapărat să salveze lăcaşul de cult de care nimeni nu s-a îngrijit până acum. Şi asta în condiţiile în care avem
de-a face cu un monument de categorie A, în limbaj birocratic, ceea ce înseamnă că e de interes naţional, aşa cum e trecut pe lista monumentelor istorice din ţara asta. Aşa aflu de existenţa Mariei Bâgiu, după numele real, la care se adaugă Marino, conform pseudonimului literar, pentru că a scris până acum 10 cărţi, la care se adaugă emisiunile radiofonice pe care le-a realizat din 1997 încoace. A lucrat ca medic epidemiolog, la Braşov, iar în 2004 a ieşit la pensie. Şi tot în acel an a pus şi bazele Fundaţiei Ortodox-Culturale "Maica Sfântă-Bucuria Neaşteptată".

Proiectul "umbrelei"

Sprintenă, cu o tunsoare scurtă, fără să-i dai vârsta pe care o are, femeia din faţa mea îşi aduce aminte că a descoperit grota înecată în vegetaţia scăpată de sub control, prin care stăpâni erau doar şerpii. A reuşit să atragă în scurt timp de partea ei autorităţile locale, făcând un parteneriat de pe urma căruia Primăria Şinca Veche i-a concesionat pământul considerat sacru, în timp ce Consiliul Judeţean Braşov a refăcut drumul din comună până la biserica rupestră. La care se adaugă un studiu geotehnic şi geofizic asupra locului, întocmit în 2005. Nu trebuie uitat proiectul de construire a "umbrelei" care va apăra templul împotriva intemperiilor, realizat de Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România. Specialiştii vor să aplice o soluţie tehnică ingenioasă, aşa încât peisajul să nu fie modificat. Se va începe cu înlăturarea stratului de rocă de la suprafaţă, care e deja alterat din cauza infiltraţiilor, iar în locul său va fi montat un amestec de argilă şi bentonită, armat cu geogrilă, iar deasupra va fi aşternută o "pătură" vegetală, "acoperişul" urmând să stea pe o structură din lemn de câteva sute de metri pătraţi.

Speranţa banilor europeni

Atunci când totul va fi gata, aici va fi un "spaţiu al spiritualităţii", potrivit descrierii Mariei Bâgiu, care va cuprinde mănăstirea rupestră, apoi o nouă mănăstire, acolo unde se află deja biserica din lemn, un centru de creaţie cu ateliere pentru revigorarea meseriilor tradiţionale şi un centru istoric, care se va ocupa cu studiul arheologic al zonei, având în vedere că în apropiere se află urmele unei aşezări dacice, dar şi indiciile unui posibil castru roman. "Mulţi m-au privit la început cu îndoială. Aveau impresia că scopul meu e să exploatez turistic zona". Pentru toate acestea e nevoie de foarte mulţi bani, aşa că doctoriţa din Braşov a făcut apel şi la sponsori. Speră că va putea să acceseze şi un proiect european. Nu ştie exact când va termina totul. Dar e convinsă că va termina.