Biserica Greco-Catolică, instituţia care a pus stăpânire cu forţa pe Ardeal?
0
Biserica Unită cu Roma suscită şi acum interesul ortodocşilor care susţin că, în urmă cu mai bine de trei secole, au fost păcăliţi să renunţe la obiceiurile lor religioase.
Mitropolitul Anastasie Anghel, primul care a trădat ortodoxia
În vara anului 1697, Mitropolitul Teofil al Transilvaniei a murit, iar în locul acestuia a fost numit Anastasie Anghel, care care a fost hirotonit în iarna anului 1698 de către Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Cu acest prilej, Atanasie Anghel semnează o mărturisire de credinţă ortodoxă, în 22 de puncte, prin care se obliga faţă de patriarhul Dositei al Ierusalimului, să păzească toate rânduielile dogmatice, cultice şi canonice ale credinţei strămoşeşti, scrie historia.ro.
Odată cu hirotonirea sa ca mitropolit, Anastasie Anghel a primit din partea domnitorului Constantin Brâncoveanu bani, cărţi şi veşminte arhiereşti.
Presiunile Imperiului Habsburgic asupra Transilvaniei s-au resimţit şi în domeniul religios. Astfel, Atanasie Anghel a răspuns, în cele din urmă, dorinţei Curţii Imperiale din Viena de a întrerupe legăturile cu Ţara Românească.
La 14 aprilie 1698, împăratul de la Viena emite o diplomă prin care arată că românii ortodocşi erau liberi să rămână în credinţa lor sau să facă unirea cu una dintre religiile „recepte". Erau considerate religii recepte cea romano-catolică, cea luterană, cea calvină şi cea unitariană. Prin acelaşi act, Împăratul Leopold I acorda priviligii ungurilor, saşilor şi secuilor, deşi populaţia majoritată în Transilvania era reprezentată de români.
Un an mai târziu, acelaşi împărat confirmă preoţilor ortodocşi, care acceptă unirea cu Roma, aceleaşi drepturi de care se bucura clerul romano-catolic. Perspectiva dispariţiei persecuţiilor pe care le trăiseră până atunci ortodocşii ardeleni a fost prilej de mari speranţe, în contextul în care majoritatea dintre ei erau convinşi că-şi vor păstra credinţa răsăriteană. La 2 iunie 1698, arhiepiscopul de Esztergom (Ungaria), Leopold Kolonici, clarifică lucrurile printr-un manifest adresat preoţilor români.
Privilegiile de care se bucurau prelaţii catolici urmau a reveni doar ortodocşilor care acceptau patru puncte din învăţătura Bisericii Romei şi anume: papa este capul întregii Biserici; Sfânta Împărtăşanie se poate face şi cu pâine nedospită (azimă); Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul; existenţa Purgatoriului.
Manifestul "buclucaş". Cum au fost păcăliţi preoţii ortodocşi
La 7 octombrie 1698, 38 de protopopi ortodocşi au semnat un act denumit „Manifest de unire" şi redactat în limba română. Documentul avea şase pagini, pe prima dintre acestea semnatarii declarând că se unesc cu „Biserica Romei cea catolicească" şi că doreau să beneficieze de privilegiile prelaţilor romano-catolici. De asemenea, protopopii au semnalat că doresc să-şi păstreze obiceiurile ortodoxe, iar numirea unui nou cap al Bisericii să se facă de către un sobor, urmând ca acesta să fie confirmat de papă.
Pagina a doua a manifestului este cea care ridică probleme şi care încă suscită pasiuni şi iscă certuri între practicanţii celor două religii.
Ortodocşii susţin că pagina a doua a manifestului, rămasă liberă, a fost completată ulterior de iezuiţi, un ordin catholic, în limba latină. Potrivit acestei ipoteze, iezuiţii au tradus numai partea întâi a actului, prin care se accepta unirea, adăugându-se că protopopii primesc întreaga învăţătură romano-catolică, inclusiv cele patru puncte amintite.
Citeşte şi:
Au trădat greco‑catolicii ortodoxia?
Pe paginile a treia, a patra şi a cincea erau semnăturile celor 38 de protopopi, astfel încât se părea că acceptau şi cele scrise pe pagina a doua, în latineşte. După semnături, pe pagina a cincea, era un nou adaos, scris de Mitropolitul Atanasie: „Şi aşa ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus, cum toată legea noastră, slujba bisericii, liturghia şi posturile şi calendarul nostru să stea pe loc, iar de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceţi să n-aibă nicio tărie asupra noastră şi vlădica nostru Atanasie să fie în cap şi nimeni să nu l hărbutăluiască".
Greco-catolicii afirmă că expresia „din bunăvoia noastră" nu este una formală, lipsind orice act de presiune, deoarece românii au putut alege să se unească cu oricare din cele patru „religii recepte" din Transilvania sau cu nici una şi să rămână în continuare în credinţa lor, conform Diplomei imperiale din 14 aprilie 1698.
Generalul Bukow, al doilea întemeietor al Bisericii Unite
Iar disputa dintre uniţi şi ortocşi nu se opreşte aici. Între anii 1759-1761 s-a desfăşurat o adevărată răscoală religoasă, sub conducerea ieromonahului Sofronie de la Cioara. Răscoala a degenerat, iar tot ce au clădit autorităţile şi Biserica Unită timp de şase decenii a fost distrus.
În aceste circumstanţe, împărăteasa Maria Tereza a decis să-l trimită pe generalul Nicolae Adolf von Bukow, cu numeroase unităţi de cavalerie şi infanterie, pentru a reprima orice mişcări împotriva uniaţiei.
De asemenea, între anii 1761-1762 s-a făcut un recensământ, în urma căruia s-a concluzionat că în Transilvania existau la acel moment 128.635 familii cu 1365 de preoţi şi 1362 biserici ortodoxe, faţă de 25.223 familii unite, dar cu 2.250 de preoti şi 515 biserici. Acest recensământ, menit să sporească numărul uniţilor în Transilvania, a falsificat date, atribuind arbitrar 47 de sate din zona Bistriţei religiei unite. Toate cele 515 biserici unite erau zidite de ortodocşi. De asemenea, unele locaşuri de cult au fost preluate abuziv de trupele lui Bukow. De exemplu, la Cuzdrioara, lângă Dej, doi credincioşi au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare, iar alţi doi la serviciu militar pe viaţă.
Cea mai mare barbarie comisă de generalul Bukow a fost, însă, distrugerea a zeci de schituri şi mănăstiri româneşti din Transilvania (aproape două sute la număr), cele din lemn fiind arse, iar cele din piatră şi cărămidă distruse cu tunurile, mai ales în părţile Sibiului şi Făgăraşului. Cele rămase au fost trecute în stăpânirea Bisericii unite, dar la scurt timp au fost desfiinţate, din lipsă de călugări. Din această cauză, Biserica ortodoxă din Transilvania n-a mai avut nici o mănăstire până după 1918.
Practic, am putea spune că generalul Bukow este un al doilea întemeietor al Bisericii Unite, deoarece puterea acestui cult în Transilvania şi potenţarea influenţei unite au fost posibile doar cu ajutorul militarilor. Altfel, toate încercările de unirea cu Roma ar fi fost zadarnice.
Se încarcă comentariile...
