Bicicliştii din oraşe, victimele poluării

Mersul pe bicicletă, modalitate sută la sută ecologică de deplasare, într-un oraş plin de poluare poate avea efecte mai puţin plăcute asupra celor care optează pentru această variantă.

Mersul pe bicicletă, modalitate sută la sută ecologică de deplasare, într-un oraş plin de poluare poate avea efecte mai puţin plăcute asupra celor care optează pentru această variantă.

Astfel, cei care pedalează zilnic printre maşinile aflate în trafic depun un efort sporit, iar respiraţia lor este mai accelerată şi implică inhalarea unei cantităţi mai mari de aer poluat.

Reprezentanţii societăţii civile susţin că autorităţile ar trebui să ia mai multe măsuri pentru limitarea numărului maşinilor care circulă zilnic pe străzile Capitalei şi ale marilor oraşe şi să creeze infrastructura de care au nevoie cei care doresc să meargă cu bicicleta. Aceştia mai spun că tot mai multe cazuri de cancer pulmonar sunt cauzate de poluarea generată de traficul rutier.

Persoanele care pedalează pe vehicule cu două roţi fac efort sporit, iar respiraţia le este mai accelerată. Din acest motiv ei inhalează o cantitate mai mare de aer viciat care, în timp, le poate distruge sănătatea

Mersul cu bicicleta într-un oraş poluat face ca plămânii omului să se încarce cu noxe mai mult decât cei ai pietonilor.

Praf, zgomot, puzderie de maşini şi de câini vagabonzi, munţi de gunoaie şi căldură sufocantă în zilele toride de vară. Acesta este, deocamdată, Bucureştiul.

Dacă nu se va renunţa la mersul cu maşina - vinovată de poluarea cu hidrocarburi în trafic - cel puţin în Bucureşti, în următorii ani, aerul va fi de nerespirat, iar numărul de biciclişti ar putea fi tot mai mic.

Condiţiile de mediu, fatale uneori

În ultimul timp, mersul pe bicicletă este promovat tot mai mult de autorităţi şi de susţinătorii mijloacelor de transport ecologice. Bicicleta reprezintă, pe de-o parte, o variantă de transport care nu poluează, iar, pe de altă parte, este o soluţie pentru a înlătura sedentarismul care scade gradul de imunitate al organismului uman.

Numai că acest "sport" nu trebuie făcut într-un mediu îmbâcsit de poluare. Pedalând, un biciclist face mai mult efort, respiraţia este mult mai accelerată şi prin urmare acesta inhalează mai mult aer poluat.

"Aerul încărcat cu noxe este inhalat de cetăţean fie că merge pe bicicletă, fie că este pieton. Dar cu cât avem mai multe maşini, cu atât cantitatea de noxe eliberate în aer creşte proporţional cu orele de aşteptare într-un trafic blocat. De aceea, noi recomandăm utilizarea bicicletelor şi a mijloacelor de transport", a precizat ministrul mediului, Attila Korodi.

Preşedintele organizaţiei nonguvernamentale pentru protecţia mediului "Eco-Civica", Neculae Rădulescu-Dobrogea, susţine că "statisticile Institutului de Sănătate Publică (ISP) făcute la nivelul anului 2003 estimau că în Bucureşti mor anual 10.000 de persoane".

Conducerea ISP a evitat să dea cifre în acest sens. Dobrogea se arată îngrijorată pentru că "în ultimii cinci ani, situaţia calităţii aerului s-a înrăutăţit, iar numărul de cancere pulmonare este foarte mare".

400 de tone de praf pe kilometru pătrat?

Într-un oraş cu grad mare de poluare pedalatul pe bicicletă poate fi nociv. Ministerul Mediului spune însă că "Bucureştiul ocupă o poziţie de mijloc în rândul capitalelor europene unde calitatea aerului este influenţată de activitatea economică şi de traficul rutier".

În schimb, preşedintele Eco-Civica susţine altceva. "Bucureştiul este cea mai poluată capitală a Europei. Aerul inspirat de bucureşteni are de peste două ori mai mult praf decât norma permisibilă. Estimăm la peste 400 de tone de praf depuse anual pe kilometrul pătrat în Bucureşti.

În praful care ajunge şi în plămânii noştri există plumb, generator de anemii şi de saturnism, şi azbest, generator de cancer, dar şi paraziţi proveniţi din fecalele canine uscate şi din gunoiul menajer depozitat haotic", atenţionează Dobrogea.

Pro şi contra

Unii dintre bucureşteni nu sunt încântaţi de ideea mersului pe bicicletă. "Ar fi minunat să putem circula cu bicicleta. Aş scuti zilnic 40 de minute de chin prin autobuze. Numai că nu prea sunt piste pentru biciclişti, iar în şcoli nu s-a pus încă problema parcărilor pentru biciclete", a spus Liviu T., elev în clasa a X-a.

Alţii consideră acest mijloc de transport o povară. "Dacă plec la muncă sau chiar prin magazine, la cumpărături, trebuie să-i port de grijă. Şi unde s-o parchez? Întâi trebuie rezolvată problema parcărilor, a pistelor pe care să poţi circula, dar e destul de complicat … Bucureştiul este şi aşa un oraş extrem de aglomerat", a mărturisit Teo Onofraş (32 de ani).

În acelaşi timp, femeile din Capitală sunt de părere că în Bucureşti lipseşte infrastructura pentru biciclete.
"Nu este posibil la noi, deocamdată. Sunt foarte multe maşini şi mijloace de transport în comun. Mai întâi trebuie redus transportul în comun de suprafaţă.

În Franţa, metroul este de bază, de aceea acolo vezi biciclişti. În Olanda, nu mai vorbesc… La noi, biciclistul este un soi de rara avis pentru că nu are condiţii pentru a circula cu bicicleta", a mărturisit Manuela Stamatin, în vârstă de 41 de ani.

"Să folosim bicicleta şi maşinile eco"

Cei care folosesc bicicleta ca mijloc de transport sunt puţini, mai ales în Bucureşti. Doar la sate acest vehicul este utilizat, deşi în aceste zone aerul nu este atât de poluat.

Preşedintele "Eco-Civica" spune că sunt două alternative pentru a crea un mediu sănătos atât pentru biciclişti, cât şi pentru pietoni şi şoferi. "Soluţiile de <> ar fi stropirea aproape permanentă a carosabilului şi a trotuarelor, care prin răcirea lor ar micşora gradul de volatilitate al hidrocarburilor eşapate de automobilele din trafic.

De asemenea, şi supravegherea şantierelor de construcţii care permit ieşirea în trafic a autovehiculelor şi a utilajelor pline de noroi.

Soluţiile durabile ar fi instalarea unor sisteme catalitice de anihilare a noxelor automobilelor prost reglate sau vechi, replantarea celor aproape două milioane de arbori dispăruţi de pe teritoriul Bucureştiului în ultimii 18 ani, asfaltarea celor peste 25% de uliţe din Capitală, plantarea compensatorie a arborilor tăiaţi legal şi ilegal, aşa cum prevede HCGMB nr. 10/2001, adică patru arbori sau câte zece pentru fiecare defrişare legală, respectiv ilegală", este de părere Neculae Rădulescu-Dobrogea.

Acesta a mai spus că prin mersul pe bicicletă s-ar micşora numărul de automobile din trafic şi s-ar reduce concentraţia noxelor inspirate inclusiv de biciclişti. Ministrul Mediului, însă, este de părere că "fiecare trebuie să ia în considerare posibilitatea renunţării la mijloacele clasice de transport, în favoarea celor nepoluante: bicicleta şi automobilele eco".

Ce inspirăm din aerul viciat

Principalii poluanţi din aerul oraşelor şi, în special, din Bucureşti afectează sănătatea.

Emisiile de oxizi de sulf generate de activităţile umane afectează mai ales persoanele cu astm, copiii, vârstnicii şi persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii şi pot provoca infecţii ale tractului respirator.

Oxizii de azot sunt poluanţi care provin în special din trafic şi sunt foarte toxici atât pentru oameni, cât şi pentru animale. Expunerea la concentraţii ridicate poate fi fatală, iar la concentraţii reduse afectează ţesutul pulmonar.

Concentraţia de ozon la nivelul solului provoacă iritarea traiectului respirator şi iritarea ochilor. În concentraţii mari acesta poate provoca reducerea funcţiei respiratorii.

Poluarea aerului cu pulberi în suspensie înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept şi dificultăţi respiratorii. Expunerea pe termen lung la o concentraţie scăzută de pulberi poate cauza cancer şi moartea prematură.

Cu cât avem mai multe maşini, cu atât cantitatea de noxe din aer creşte proporţional cu orele de aşteptare în traficul blocat
Attila Korodi, ministrul mediului

Replantarea celor 2 milioane de arbori dispăruţi din Bucureşti în ultimii 18 ani ar fi o soluţie
Neculae Rădulescu-Dobrogea, preşedintele "Eco-Civica"