Bicicleta - un accesoriu necesar şi sexy, la modă în Europa

Este sexy, vă menţine în formă salvează planeta, costă o nimica toată şi, de cele mai multe ori, vă duce la destinaţie mai repede ca maşina personală sau taxiul… Mai ştiţi vreun

Este sexy, vă menţine în formă salvează planeta, costă o nimica toată şi, de cele mai multe ori, vă duce la destinaţie mai repede ca maşina personală sau taxiul… Mai ştiţi vreun alt mijloc de transport la fel de prietenos ca bicicleta?

Vine primăvara şi ce bine ar fi dacă în Bucureşti ar mirosi ca prin alte locuri a primăvară, şi nu a gaze de eşapament! Dacă vă ia deja durerea de cap când vă gândiţi la înghesuiala din autobuze, la cozile interminabile de la semafor şi la mirosurile oraşului strânse toate la gura de metrou, vă aducem aminte de această invenţie simpatică, bicicleta, care, din 1880, când englezul John Kemp Starley a prezentat publicului primul model cu lanţ, a cucerit străzile marilor capitale şi oraşe.

Ceea ce este de-a dreptul impresionant este cât de puţin s-a schimbat bicicleta ca design din 1880 încoace! Cu excepţia suspensiei adăugate la bicicletele de munte şi a modelelor pliabile, toate celelalte biciclete păstrează încă designul lui Starley, bazat pe structura cu două triunghiuri gemene. Cu toate astea, micile diferenţe din geometria cadrului şi accesoriile customizate fac ca nicio bicicletă să nu semene cu alta. Bicicletele de promenadă, cu cadru şi coarne înalte, sunt preferate în majoritatea oraşele europene, unde pistele omniprezente şi bine marcate, semafoarele speciale, trotuarele adaptate şi şoferii îngăduitori le fac viaţa mai uşoară bicicliştilor. Nu acelaşi lucru l-am putea spune despre Bucureşti, unde puţinii biciclişti s-au dotat cu mountain bike-uri, ale căror roţi groase şi flexibilitate sporită îi ajută să escaladeze borduri înalte, să evite gropi şi să se strecoare printre şoferi ajunşi în pragul isteriei.

Cât despre noul Cod Rutier, el nu numai că dezavantajează mersul cu bicicleta, dar este şi neaplicabil pentru moment, întrucât accesul bicicliştilor este interzis în parcuri şi pe trotuare, fiind permis doar în locurile special amenajate. Cum singura pistă din Bucureşti defilează prin faţa Primăriei Capitalei, pe bulevardul Regina Elisabeta, folosirea bicicletei ca mijloc alternativ de transport este practic limitată la o promenadă de câteva sute de metri, în care, cu puţin noroc, nu dai decât peste două-trei maşini parcate pe pistă.

Protestele paşnice organizate de biciclişti în noiembrie 2005 şi septembrie 2006 nu au avut, în ciuda entuziasmului celor câteva sute de participanţi, un impact real. Firesc, dacă ne gândim că acelaşi tip de defilare, denumită simbolic Critical Mass Riding, a atras la Budapesta, în 2005, peste 30.000 de biciclişti, iar la Praga, în 2006, câteva mii. Aşteptăm însă în continuare urmarea concursului "O idee pentru Bucureşti" organizat de Ordinul Arhitecţilor din România în aprilie 2006, în urma căruia proiectul câştigător, "Trasee pentru biciclete în Bucureşti", urma să primească sprijin financiar şi logistic pentru realizare. Premiul I a fost acordat "pentru rezolvarea unei probleme de mare actualitate, cu posibilităţi de aplicare imediată şi de încurajare a unui mijloc de transport frecvent utilizat în capitalele europene". Sună bine pe hârtie!

În speranţa că acest proiect nu va fi dat uitării, daţi fuga în hipermarketuri sau la magazinul de specialitate de pe str. General Florescu, unde la numai 500 RON puteţi să vă cumpăraţi cel mai bun prieten pe care o să-l aveţi în primăvara şi vara care vin.

Protestele faţă de legile care restricţionează mersul pe bicicletă în metropole au fost însemnate în ţările vestice