Becurile economice trebuie să devină lumina viitorului

Chiar dacă nu se dau în vânt după becurile economice, românii vor fi obligaţi să le folosească, pentru că lămpile fluorescente vor lua treptat locul celor incandescente de până

Chiar dacă nu se dau în vânt după becurile economice, românii vor fi obligaţi să le folosească, pentru că lămpile fluorescente vor lua treptat locul celor incandescente de până acum

Specialiştii prognozează că în 2007 vor fi vândute cu 40% mai puţine becuri clasice. În opinia acestora, în câţiva ani, casele românilor vor fi luminate în majoritate de becuri economice cu consum redus la jumătate. În plus, în următorii doi ani, becurile incandescente vor fi interzise în Uniunea Europeană.

Cu o durată de viaţă mai lungă, becurile cu halogen sau cele fluorescente sunt cerute insistent de Uniunea Europeană. În primăvara trecută, liderii de la Bruxelles au hotărât că, cel mai târziu până în 2009, casele europenilor trebuie să nu mai fie luminate de becuri incandescente.

Decizia a fost susţinută şi de producătorii din industria de profil, care declară că vor trece la producţia în serie a corpurilor de iluminat eficiente din punct de vedere al consumului de energie electrică. De altfel, decizia Uniunii Europene, de a renunţa la becurile cu incandescenţă prin stabilirea unor standarde minime de eficienţă, a fost luată la începutul lunii martie cu acordul producătorilor de profil.

Producătorii mai păsuiesc becurile clasice

Reprezentanţii Federaţiei Companiilor Europene de Lămpi şi-au anunţat deja intenţia ca, până în 2015, să elimine din magazinele europene lămpile incandescente, deşi planul iniţial european prevedea ca acestea să fie reduse cu cel puţin 20% până în 2020.

"Liderii Uniunii Europene ar trebui felicitaţi pentru susţinerea acordată stabilirii unor standarde minime obligatorii pentru eficienţa energetică a corpurilor de iluminare pentru străzi, birouri şi locuinţe", a declarat Jan Denneman, preşedintele Federaţiei Europene a Companiilor ELC, care e şi director pentru produse de iluminat de la grupul Philips. Acesta a mai spus că europenii vor fi nevoiţi să folosească becuri economice deoarece trebuie să respecte deciziile privind eficienţa energetică.

Preţul unui bec economic: între 14 şi 55 lei

În funcţie de firma producătoare, model şi durată de viaţă, cel mai mic preţ pentru un bec economic e între 14 şi 55 lei. Chiar dacă în prezent, costul unui bec economic poate fi de trei până la zece ori mai mare decât al unuia clasic, specialiştii în folosirea eficientă a energiei spun însă că, odată cu creşterea volumului de producţie, un corp de iluminat economic ar putea costa cu 30% mai puţin.

Dacă utilizarea becurilor fluorescente sau cu halogen ar creşte la 50% din piaţa de consum s-ar realiza o economie de aproximativ 23 megatone de dioxid de carbon, respectiv şapte miliarde de euro alocaţi pentru achiziţia de energie.

Durată de viaţă de 10.000 de ore

Becurile economice pot fi fluorescente compacte sau cu halogen şi pot consuma cu până la 80% mai puţin faţă de becul incandescent. Diferenţa dintre un corp de iluminat clasic şi unul economic e durata de viaţă. În timp ce un bec incandescent se poate arde de la câteva ore după instalare şi poate rezista maximum 1.000 de ore, un bec economic are o durată de viaţă ce ajunge până la 10.000 de ore.

Aceasta înseamnă că poate fi de opt până la 15 ori mai mare decât a unui bec clasic. Cu toate că becurile incandescente au o lumină caldă şi reproduc culorile aproape natural, becurile economice au o lumină mai puternică. Pe piaţa românească există şi modele noi care au o lumină asemănătoare celor vechi.

Firme cu producţie exclusivă de becuri economice

Pe piaţa din România au apărut deja companii care produc numai becuri economice pentru export, cum ar fi Edsyrom Lamps Fieni. Lămpile produse la Fieni au un consum redus de energie.

O astfel de lampă poate consuma de cinci ori mai puţină energie decât un bec clasic de aceeaşi intensitate. În medie, firmele autohtone şi-au orientat investiţiile pentru producerea becurilor economice, dar acestea nu depăşesc 30% din bugetul total.

Deocamdată, o parte semnificativă din afacerile celor mai importanţi producători locali o reprezintă comercializarea becurilor clasice.

Bugetele de investiţii ale principalilor producători autohtoni arată că cele mai mari sume au fost alocate pentru acest an pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de producţie, mare parte din aceste fonduri fiind direcţionate către divizia de corpuri de iluminat. În categoria becurilor ecologice şi economice produse la noi se pot încadra produsele cu halogen, cele cu leduri, tuburile fluorescente sau becurile compacte fluorescente.

Cel mai vechi bec din lume, în Cartea Recordurilor

Cel mai vechi bec din lume stă aprins non-stop din 1901 şi se află în Statele Unite ale Americii. A fost instalat într-o 0hală unde stăteau pompierii din oraşul Livermore, statul California. Becul a supravieţuit mai multor schimbări: în 1903 a fost mutat într-o nouă hală a pompierilor, iar în 1937 a fost "martorul" renovării clădirii.

În primii 75 de ani de viaţă, a fost conectat la o putere de 110 volţi. În 1976, venerabilul bec a fost mutat cu o întreagă escortă de pompieri şi poliţişti la o altă staţie de pompieri, situată pe strada East Ave. Atunci i s-a mărit puterea cu încă 10 volţi.

Între timp, filamentul becului a fost îmbunătăţit de compania Selby Electric. Becul a fost inclus în Cartea Recordurilor în 1970, fiind declarat cel mai vechi din lume. În 1972, filamentul a fost recunoscut şi în cartea cercetătorului Ripley "Belive-It-or-Not". În 2007, becul a fost inclus în Cartea Recordurilor.

Când a apărut primul bec fluorescent

Compania Philips a jucat rolul principal în înlocuirea becului clasic cu cel fluorescent. În 1934 a fost inventat becul cu mercur de înaltă presiune. Atunci au avut loc etanşarea cu cuarţ a firelor de tungsten şi producerea unui nou praf fluorescent. În 1938, Philips a lansat becul fluorescent.

Producerea becurilor fluorescente de dimensiuni mici a avut loc abia în 1980, când a fost lansat becul fluorescent compact cu tub scurt.

România, codaşă la economisirea energiei

Statisticile arată că, la nivelul Uniunii Europene, numărul becurilor ineficiente este de 3,6 miliarde de bucăţi. Anual, producătorii de corpuri de iluminat vând aproximativ 2,1 miliarde de becuri incandescente şi numai 180 milioane de becuri eficiente din punct de vedere economic.

Statisticienii arată că, dacă ar fi folosite cu 50% mai multe becuri economice, Europa ar face o economie de 7 miliarde de euro.

În timp ce media europeană a folosirii becurilor economice este de 2,71/gospodărie, în România sunt folosite numai 0,2 lămpi economice/gospodărie. Potrivit datelor Institutului pentru Mediu şi Conservare din cadrul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene de folosirea becurilor economice, în România e cu aproape 14 ori mai mică decât media europeană şi de cinci ori mai redusă decât media ţărilor care au aderat la UE în 2004.

Aceasta în timp ce germanii folosesc în medie 6,5 becuri economice, danezii 4,9 lămpi economice, iar cehii 2,9 astfel de corpuri de iluminat. Înaintea românilor se află polonezii şi bulgarii, care folosesc 0,5 becuri economice.

Becul a fost testat de englezi, dar inventat de Edison

În 1850, Sir Joseph Swan a început să lucreze la un "bec" alcătuit dintr-o bucată de hârtie şi un filament subţire. În 1860, Swan a obţinut recunoaşterea din partea autorităţilor britanice pentru invenţia sa.

Totuşi, primul bec incandescent, numit apoi simplu "bec", a fost reuşita lui Sir Joseph Swan, în 1878, când acesta a introdus o bucată subţire de celuloză într-un glob de sticlă, care apoi a fost închis ermetic. El a încălzit apoi filamentul, a aspirat gazele obţinând vid în interiorul globului.

La un an după aceasta, în 1879, Thomas Edison a inventat adevăratul "bec", care seamănă cu cele cunoscute de noi astăzi. Inventarea becului e legată de numele său, şi nu de cel al predecesorului lui. Edison a creat un bec în care filamentul era un fir subţire, carbonizat, de bambus.

După lungi cercetări, la 21 octombrie 1879, inventatorul a conectat o lampă cu fir de bambus la circuitul electric. Astfel, Edison a mărit intensitatea curentului, iar lumina s-a făcut strălucitoare.

Aşa s-a născut becul electric cu filament de cărbune. În 1882, Edison a construit prima centrală electrică la New York, centrală care producea curent suficient pentru 10.000 de becuri.