Baza americană de pepeni din Teleorman

Ţăranul roman a înţeles importanţa prezenţei yankeilor acasă la Mioriţa. Într-un an slab la recolta de lubeniţe, o familie de teleormăneni reuşeşte să-şi atragă clienţii, direct în

Ţăranul roman a înţeles importanţa prezenţei yankeilor acasă la Mioriţa. Într-un an slab la recolta de lubeniţe, o familie de teleormăneni reuşeşte să-şi atragă clienţii, direct în câmp, cu ajutorul simbolului celei mai mari puteri mondiale .

Ia uite, bă, americanii s-au apucat să vândă pepeni! Aşa exclamă şoferii care trec la doi paşi de comuna teleormăneană Vităneşti. Chiar pe marginea şoselei vezi de departe un cort militar, iar în vârf tronează ditamai drapelul SUA. Abia după ce ajungi la locul faptei afli că yankeii sunt în realitate români, că nu e o tabără militară, ci una civilă şi că nu e vorba de muniţie, ci de lubeniţe. Comandantul "bazei" e Aurel Trăistaru, pepenar, iar "soldaţii" sunt nevastă-sa, cei doi copii, tata-socru şi o vecină pensionară.

Pepenarii n-au avut în 2007 cel mai bun an pentru recolta lor. Dar chiar şi aşa, gazda mea e mulţumită că a scos până acum aproape 50 milioane de lei vechi din lubeniţe. Din banii ăştia va trăi toată familia Trăistaru la iarnă. Asta înseamnă soţ şi soţie, plus doi copii, cel mare urmând să intre la şcoală peste puţin timp. Parcă e povestea furnicuţelor care adună merinde pentru anotimpul rece.

Banii agonisiţi peste vară se vor duce repede. Gândiţi-vă numai că o tonă de lemne face în momentul actual aproape 25 milioane de lei. Scenariul ăsta se repetă de 10 ani, de când Valentina şi Aurel s-au căsătorit. A fost nunta pepenarilor. Şi de atunci încoace au viaţă de pepenari. Vara scot rodul muncii lor de pe cele şapte pogoane pe care le au, după care îşi aşază tabăra la marginea şoselei care vine de la Bucureşti şi te duce spre Alexandria.

Magnet pentru şoferi Au făcut rost de cortul militar de la nişte vecini din comună care se ocupă cu organizarea nunţilor, iar un prieten le-a adus drapelul american. Omul a fost obligat să găsească o soluţie, să-şi impulsioneze vânzarea, dacă natura capricioasă a înjumătăţit rodul. A mai avut un drapel, de data asta românesc, dar s-a rupt între timp, aşa că a făcut apel la un nou exemplar şi s-a trezit cu un steag cât toate zilele, al celei mai mari puteri mondiale, pe care n-a ezitat să-l cocoaţe în vârful unei prăjini, că poţi să-l vezi de la mare distanţă.

Mai ales dacă vii cu maşina dinspre Capitală, imaginea e cât se poate de elocventă. Treci la un moment dat printr-o vale, iar apoi sus, pe dâmb, îţi sare-n ochi ciudăţenia asta. Ţăranul nostru zice că noul drapel l-a ajutat să-şi vândă mai repede marfa, după ce mulţi şoferi trăgeau pe dreapta, să vadă ce mai e şi drăcovenia aia.

Vise de pepenari Ziua, când e cald, "pereţii" cortului sunt ridicaţi pe scheletul metalic, aşa că poţi vedea uşor "măruntaiele" afacerii din mijlocul câmpului. Toată "armata" e concentrată pentru moment în jurul unui pat. Văd şi un bătrânel, tatăl lui Aurel, dar mai e şi o bătrânică, vecină de tarla, care-şi trăgea sufletul la umbra steagului american.

"Am avut lubeniţe mai mari, dar le-am vândut", se mândreşte producătorul cu ideea lui "americănească". Îşi aduce aminte de anul trecut, bun la rod, când a scos 200 milioane de lei din munca sa, bani pe care i-a investit în casa pe care se chinuie de mai mult timp s-o ridice. "Puţin câte puţin, le rezolvăm noi pe toate", e plin omul de optimism.

Vreau să ştiu ce şi-ar dori pepenarii mai mult de la viitor. "Să mergem şi noi în concediu, să vedem marea", e dornică soţia de aventură. Dintre cei prezenţi în tabără, nimeni n-a ajuns până acum nici măcar la mare…distanţă de casă. Şi nu s-a luat nimeni de voi, vreo oficialitate, că aţi pus drapelul SUA la "muncă", la pepeni? "Cum să se ia? Nu suntem noi prieteni cu americanii?", îmi răspund fără ocolişuri ţăranii, care ştiu deja că în România vor fi cât de curând patru baze militare americane. Aşa că încă una, de pepeni, e bună la casa omului.