Băsescu, altfel!

Discursul pacifist al preşedintelui - accident sau un nou început? Sâmbătă seară, în Piaţa Universităţii, am revăzut secvenţe dintr-un film care rulează neîncetat de la Revoluţie

Discursul pacifist al preşedintelui - accident sau un nou început?

Sâmbătă seară, în Piaţa Universităţii, am revăzut secvenţe dintr-un film care rulează neîncetat de la Revoluţie încoace. Cel al războiului intern româno-român. Al dezbinării naţionale. Al împărţirii societăţii în îngeri şi demoni.

Se schimbă doar actorii principali. A fost la început Iliescu, apoi Constantinescu, acum Băsescu. Primul şi-a jucat bine rolul de "Ceauşescu 2" fluturând pericolul restauraţiei burghezo-moşiereşti. Al doilea s-a plasat în postura luptătorului singuratic cu balaurul Securităţii şi presa aservită.

Cel din urmă se luptă cu mafia şi corupţii. Întotdeauna există un pericol care poate fi folosit pentru cucerirea maselor prin aplicarea principiului "împarte-i şi stăpâneşte". Necazul este că un astfel de stil politic se soldează mereu cu mari costuri. Mineriadele din vremea lui Iliescu ne-au ţinut pe loc ani buni. Cele din vremea lui Constantinescu, aşijderea.

Acum, pe vremea lui Traian Băsescu, mineriadele s-au mutat pe bloguri şi internet. Sincer, mă aşteptam ca sâmbătă Traian Băsescu să alimenteze conflictul dintre tabere. Mai ales că, de la începutul mandatului său, a reuşit ca nimeni altul să împartă lumea în buni şi răi. Politicieni buni şi răi, jurnalişti asemenea, magistraţi, afacerişti, români. Rezultatul: un preşedinte tot mai popular, o ţară tot mai zăpăcită. De trei ani, avem bilete în primul rând la scandal, în rest e jale.

Adio proiecte, soluţii discuţii despre calitatea şcolii, şpaga din spitale, mizeria socială, autostrăzi, birocraţie, investiţii, imaginea României în lume etc. etc. Şi totuşi, sâmbătă, Băsescu a fost altfel. Nu s-a luat la harţă cu senectutea ţărănistă. Nu şi-a asmuţit susţinătorii împotriva protestatarilor. Nu a lansat replici spre Emil Constantinescu. Putea s-o facă foarte bine.

Probabil că mulţi abia aşteptau un semn. Dar n-a făcut-o. A fost tolerant. Poate e doar un nou rol. Poate şi-a schimbat neaşteptat de brusc părerea, când spune acum că nu trebuie să fim împărţiţi în buni şi răi. Poate a simţit că aşa scoate mai mult profit de imagine dintr-un eveniment complicat.

Dar toate astea nu contează. Ce rămâne este mesajul unităţii, nu al dezbinării. Dacă fiecare dintre votanţii sau nevotanţii lui Băsescu se va comporta acasă, la serviciu, în societate în sensul celor spuse - sincer sau nu - de preşedinte, atunci există o şansă ca România să înceapă a construi şi pe înţelegere, nu doar pe conflict. În mod paradoxal, de "conflictualul" Băsescu poate depinde calmarea societăţii.

Dacă preşedintele realizează cât de mult contează în schimbarea profundă a României un semnal pentru curmarea războiului intern, atunci putem închide spirala răului în care trăim de 17 ani. Nu e uşor. E altceva. Dar sunt convins că o astfel de transformare radicală nu va aduce niciun prejudiciu. Nici lui, nici României.