Bani, degeaba!

Adică, suma respectivă e cu 2% mai mare, dar puterea ei de cumpărare e cu 2,5% mai mică, din cauza inflaţiei. şi, ceea ce e cel mai grav, inclusiv pe Bursă, randamentele sunt mai slabe decât

Adică, suma respectivă e cu 2% mai mare, dar puterea ei de cumpărare e cu 2,5% mai mică, din cauza inflaţiei. şi, ceea ce e cel mai grav, inclusiv pe Bursă, randamentele sunt mai slabe decât media tuturor scumpirilor. Vedetele pieţei de capital, cele mai intens tranzacţionate acţiuni, titlurile care formează indicele BET, n-au reuşit, în 2006, decât o performanţă medie de +1,4%. Prin ricoşeu, acele fonduri mutuale care mizează pe plasamentele bursiere au ieşit pe minus, pentru prima oară în ultimii ani. Unitatea de fond cu expunere în acţiuni are acum o valoare cu 5% mai mică decât în ianuarie, iar cea emisă de un fond cu plasamente diversificate (acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente) a scăzut cu peste 2%. Campioanele pierderilor rămân însă cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF), ale căror acţiuni au scăzut, în medie, cu peste 25%! Nu e de mirare, astfel, că numărul investitorilor pe piaţa românească de capital s-a redus la jumătate faţă de cel din ianuarie.
În toată această perioadă - sau, mai bine zis, de când dobânzile bancare nu mai acoperă inflaţia - s-a spus că piaţa bursieră e o bună alternativă pentru plasamente. Ei bine, a venit şi rândul Bursei, după bănci, valute şi bijuterii, să tragă în jos economiile populaţiei. Singurele care au ieşit în câştig sunt băncile comerciale, care - acordând credite cu dobânzi de peste 9% - au realizat, în primele cinci luni, un bonus de cel puţin 3,5% prin aceste "plasamente". Dar şi băncile duc o viaţă din ce în ce mai grea. BNR aşteaptă permanent la colţ, cu ciomagul normelor prudenţiale pregătit, astfel încât creşterea accelerată a creditării să nu pună în pericol ţintele macroeconomice stabilite împreună cu guvernul. În asemenea condiţii, analiştii au ajuns să recomande investitorilor căutarea unor hibrizi între economisire şi plasament, cum sunt poliţele de asigurare, ori pur şi simplu părăsirea pieţei româneşti. Chiar oficialii Băncii Naţionale au remarcat că depozitele românilor în străinătate au crescut, în ultimele 12 luni, cu peste 35%.
Însă toate aceste statistici nu îngrijorează pe nimeni, nici în parlament, nici la Palatul Victoria, unde economia naţională e un fel de cenuşăreasă. Letargia ar trebui să se termine aici, odată cu avertismentele FMI, care atrage atenţia că scăderile pieţelor emergente ar putea să degenereze într-o criză, dacă, prin intermediul băncilor, ar fi afectată şi economia reală.
Deocamdată, mesajul autorităţilor de la Bucureşti este următorul: românul îndatorat peste măsură se transformă într-un agent inflaţionist care subminează bunul mers al economiei, contribuind la destabilizarea balanţei comerciale prin frigiderele şi televizoarele de import, luate pe credit. Împotriva lui trebuie acţionat cu toată hotărârea, dacă Rasdaq n-a putut fi arestat!