Balaurul mai are trei capete

Romania este pusa din nou pe harta lumii de afaceri. Institutional Investor - o revista a finantelor internationale, care publica de doua ori pe an (in martie si in septembrie) clasamentul a 172 de

Romania este pusa din nou pe harta lumii de afaceri. Institutional Investor - o revista a finantelor internationale, care publica de doua ori pe an (in martie si in septembrie) clasamentul a 172 de tari in functie de anumite criterii politice si economice - remarca faptul ca Romania a cunoscut in ultimele 12 luni cea mai spectaculoasa ascensiune din Europa de Est si a treia din lume. Publicatia amintita isi alcatuieste clasamentul pe baza punctajelor primite de la diversi specialisti pe care ii consulta. Daca Ungaria a pierdut in intervalul respectiv aproape un punct, iar Polonia a castigat numai unul, Romania a adaugat in palmaresul sau 7,5 puncte. La realizarea remarcabilei performante au contribuit, pe langa ritmul sustinut de crestere, si reducerea severa a inflatiei, sporirea apreciabila a rezervelor valutare si consolidarea stabilitatii economice. "Este o impresionanta rasturnare de situatie" pentru o tara care a avut "cel mai dificil start" in procesul reformelor, declara Gregor Eder, analist la Dresdner Bank din Frankfurt. El a tinut totusi sa atraga atentia ca Romania mai are de facut fata unor "enorme provocari". Intr-adevar, chiar dupa ascensiunea viguroasa din ultimul an, Romania se plaseaza pe un modest loc 68, cu opt trepte mai jos decat Bulgaria, partenera sa de drum spre Uniunea Europeana. "Amintirea lui Ceausescu este inca in constiinta oamenilor", spune un alt specialist, care crede ca va mai trece ceva vreme pana cand romanii se vor simti atrasi si mai mult de prezent decat de trecut. Nu exista specialist strain care, dupa ce analizeaza situatia din economia romaneasca, sa nu ajunga invariabil la concluzia: "mai sunt multe de facut". Nici unul insa nu se incumeta sa spuna, fie si cu aproximatie, cat mai trebuie realizat. Lucru, de altfel, explicabil. Realitatile romanesti sunt percepute in exterior cu o intarziere de cativa ani. In 1994, de exemplu, Banca Nationala a reusit, cu mijloace monetare, o foarte buna stabilizare economica. Abia in 1996, cand guvernul de atunci lua masuri anapoda, care destabilizau tot mai mult economia, analistii straini laudau Romania pentru ceea ce se intamplase in 1994. Nici in prezent nu se procedeaza altfel. Ascensiunea Romaniei in ultimele 12 luni se bazeaza nu numai pe noile performante, ci si pe unele mai vechi. Rezerva valutara a tarii nu se putea dubla intr-un singur an. Dar specialistii straini acum au realizat ceea ce s-a petrecut in ultimii doi ani. Situatia din 2003 este insa foarte mult diferita de cea din 1996. Atunci, economia Romaniei, care nu suferise nici o schimbare majora, arata ca un balaur cu sapte capete. Trei dintre ele au fost taiate de guvernarea cederista, care a scos din circuitul economic societatile cu pierderi mari din minerit, zootehnie si sistemul bancar. Prin privatizarea "gaurilor negre" din constructiile de masini (ARO, Roman si Tractorul), guvernul Nastase a retezat cel de-al patrulea cap si a inclinat, pentru prima data, balanta de partea reformelor. Desi s-a trecut de jumatatea drumului, bucata care a ramas de parcurs pana la incheierea tranzitiei nu este lipsita de riscuri. Cele trei capete de balaur care mai sunt in viata - marii perdanti din sistemul energetic, din caile ferate si petrochimie - pot crea nebanuite dificultati economice si social-politice, daca nu vor fi eliminate, fie prin privatizare, fie prin lichidare. Guvernul pare constient de asemenea pericole. In ultima vreme, Executivul s-a aratat dispus sa cedeze: nu mai vrea nici deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, nici schimbarea sistemului de impozitare. In esenta, nu mai vrea nimic care ar impiedica realizarea pana la sfarsitul anului a unui nou acord cu FMI. Viitoarea intelegere cu Fondul nu va mai fi de tip stand-by, ci precautional. Romania nu va mai primi bani de la FMI decat in conditii exceptionale, dar va trebui sa faca fata in continuare unor constrangeri legate de privatizarea si restructurarea economiei. Este laudabila intentia guvernului de a evita ca anul electoral 2004 sa devina un an pierdut pentru reforma, in care cele trei capete de balaur nu ar fi deranjate de nimeni si ar produce in liniste pierderi. Nici FMI nu i-ar surade o asemenea perspectiva. Aceasta cu atat mai mult cu cat Fondul a acceptat sa fie un fel de caine de paza al Uniunii Europene. "Cei 15" fac parte dintr-un club al bogatilor. Ei nu au mai avut de-a face cu saraci, cum sunt romanii sau bulgarii. Este o experienta unica ce i-a gasit nepregatiti. De aceea, monitorizarea candidatilor saraci a fost trecuta in seama FMI. Rolurile sunt clar stabilite: FMI prescrie tratamentul, Uniunea Europeana plateste reteta, iar pacientul inghite hapul. El nu-si da ochii peste cap, dar nici bine nu se face. Pentru ca Fondul ajuta saracii, dar numai sa nu devina si mai saraci. Nici FMI nu cunoaste drumul de la saracie la bogatie, care duce in Uniunea Europeana. In asemenea conditii, au aparut probleme extrem de serioase, care, daca nu vor fi solutionate la timp, pot produce grave tulburari sociale. O astfel de problema este si cea legata de preturile la utilitati. Uniunea Europeana cere Romaniei sa aduca pretul gazelor naturale sau al energiei electrice la nivelul existent pe piata unica a "celor 15". In acelasi timp, FMI - care stie ca sporirea salariilor in absenta cresterii productivitatii muncii adanceste saracia - preseaza guvernul sa tina salariile pe loc. Or, ar putea romanii sa cumpere mia de metri cubi de gaze cu 180 de dolari, cat este in Uniunea Europeana, daca salariul lor mediu ar ramane la 150 de dolari? Integrarea Romaniei in clubul select al "celor 15" nu va depinde nici de FMI, nici de Uniunea Europeana, ci de capacitatea noastra de a atrage investitori straini, care sa ne ajute sa devenim mai eficienti si mai bine platiti. Cu cei care se multumesc cu salarii mici, dar sigure, Romania nu va ajunge niciodata o tara prospera.