Băile Tuşnad, comoara Ardealului

Apele minerale, captate din surse naturale, gazele vindecătoare, considerate rarităţi ale naturii chiar şi în Europa, lacurile sărate, nămolurile şi turbele terapeutice, factorii climatici

Apele minerale, captate din surse naturale, gazele vindecătoare, considerate rarităţi ale naturii chiar şi în Europa, lacurile sărate, nămolurile şi turbele terapeutice, factorii climatici şi plantele medicinale rare îi conferă Tuşnadului statutul unei staţiuni balneare de excepţie.

Stâncile de origine vulcanică din munţii Harghitei se compun din andezite, iar depunerile de calcar au apărut datorită efectelor diferitelor ape minerale. Aşa se explică şi compoziţia diversă a apelor.

Formaţiunile vulcanice proprii Tuşnadului au avut un rol însemnat în evoluţia staţiunii balneare. Emanaţiile de acid carbonic, cele peste 48 de izvoare de apă minerală, cu temperaturi cuprinse între 18 şi 24 de grade Celsius, pot fi folosite în cure interne şi externe.

Cea mai mică staţiune balneoclimaterică din România este renumită pentru peisajele sale unice şi pentru izvoarele vindecătoare. Tuşnadul a fost locul de care, în urmă cu un secol, era atrasă elita Europei

Împrejurimile Băilor Tuşnad adăpostesc cel mai curat lac din lume, singura plantă carnivoră din ţară şi cea mai mare mofetă de pe glob.

Munţii Harghitei şi Bodoc adăpostesc Băile Tuşnad, cea mai mică staţiune balneară din ţară. "Perla Transilvaniei" sau "Mica Elveţie" era vestită prin mofetele sale, gaze vindecătoare care străbat crăpăturile pământului.

Din munţii de origine vulcanică, prin care numai apele Oltului reuşesc să se strecoare, ţâşnesc izvoare naturale, care au început să fie exploatate în 1860, iar clima subalpină şi peisajele unice întâlnite aici îi destind şi îi încântă pe turiştii veniţi de la sute sau chiar mii de kilometri depărtare.

Dinspre oraşul Sfântu Gheorghe, începând din localitatea Bixad, drumul spre locul în care legenda spune că a fost vindecat prin miracolul apelor un fiu de cioban, se ascunde printre păduri de brazi şi duce spre vilele, odinioară cochete, multe dintre ele construite încă din secolul al XIX-lea.

Monumente ale naturii, dispărute

La 650 de metri altitudine, aerul curat şterge curând orice urmă de oboseală. Băile Tuşnad, orăşel răsfirat de-o parte şi de alta a Oltului, învolburat de crengi uscate şi de gunoaie, au fost atestate documentar în limba română în 1861, iar din 1880 începe epoca de aur a acestei staţiuni.

În 1890 este înfiinţat institutul balnear Ştefania, celebru, la vremea aceea, în lumea întreagă, dotat cu piscine acoperite, cu vane de porţelan şi cu personal specializat în medicina balneară.

Primul Război Mondial aduce cu sine sfârşitul epocii de aur a staţiunii, dar, datorită renumelui său şi calităţilor binefăcătoare ale izvoarelor curative în 1927, Tuşnadul îşi recapătă faima.

În 1980, odată cu devierea Oltului, au fost distruse multe dintre frumuseţile acestor locuri. Formaţiunea stâncoasă Likasko, declarată monument al naturii, nu mai există, iar din 1989 au fost lăsate în paragină atât vilele vechi ce adăposteau turiştii, cât şi izvoarele termale.

Ape minerale miraculoase

Apa minerală care se îmbuteliază la Tuşnad traversează straturi de calcar ce sunt protejate de un strat impermeabil de lavă vulcanică. Procesul natural de filtrare şi de îmbogăţire cu minerale durează de mii de ani.

Tratarea apei minerale "Tuşnad" se rezumă la îndepărtarea conţinutului de fier şi se face într-o staţie ultramodernă.

Apele minerale, captate din surse naturale, gazele mofetice, considerate rarităţi ale naturii chiar şi în Europa, lacurile sărate, nămolurile şi turbele terapeutice, factorii climatici şi plantele medicinale rare îi conferă Tuşnadului statutul unei staţiuni balneare de excepţie.

Stâncile de origine vulcanică din munţii Harghitei se compun din andezite, iar depunerile de calcar au apărut datorită efectelor diferitelor ape minerale. Aşa se explică şi compoziţia diversă a apelor.

Formaţiunile vulcanice proprii Tuşnadului au avut un rol însemnat în evoluţia staţiunii balneare. Emanaţiile de acid carbonic, mofetele, cele peste 48 de izvoare de apă minerală, cu temperaturi cuprinse între 18 - 24 grade Celsius, pot fi folosite în cure interne şi externe.

Stânca Şoimilor

Orice turist care ajunge în Tuşnad îşi doreşte să cucerească Stânca Şoimilor, care, de la o înălţime de 824 de metri, oferă o privelişte rară asupra întregului defileu al Oltului.

Potecile spre stâncă pornesc din staţiunea Băile Tuşnad, sunt marcate pentru turişti cu "triunghi roşu" şi duc destul de anevoios spre vârful de andezit, pe care este ridicată o cruce din lemn.

Copiii şi bătrânii, deopotrivă, se aventurează pe cărările ce se strecoară printre brazi spre Stânca Şoimilor, care are statut de rezervaţie naturală.

1.728 de locuitori

- are oraşul Tuşnad, situat în partea sudică a Depresiunii Ciucului

Singura plantă carnivoră din România

"Roua Cerului" este singura plantă carnivoră din România şi înfloreşte foarte rar la Tinovul Mohoş, în cel mai sudic punct de vegetaţie de pe glob. "Roua Cerului" se află în acest loc, care este habitatul său natural, de 12.000 de ani şi se hrăneşte cu insecte de 20 de ori mai mari decât ea.

Îşi ademeneşte victimele cu tentaculele aflate pe marginea celor două petale, pe care strălucesc picături de sevă otrăvitoare. Le învăluie şi apoi le dizolvă până când din ele nu mai rămâne decât scheletul format din chitină. Speciile de plante şi de insecte ce trăiesc în Tinovul au primit din partea Uniunii Europene titlul de unicat.

Sfânta Ana, cel mai curat lac din lume

Unic în Europa Centrală, Lacul Sfânta Ana se află la 28 de kilometri de Băile Tuşnad şi la o altitudine de 946 de metri.

S-a format într-un crater vulcanic stins, care s-a păstrat intact în masivul Puciosu, din munţii Ciumatu Mare, locul celei mai recente erupţii vulcanice din Carpaţi, ce a avut loc în urmă cu aproximativ 42.000 de ani.

Asemănător paletei unui pictor, lacul îşi adună apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Apa lacului, din lipsa sărurilor minerale, nu este potabilă şi este lipsită de oxigen. Legat de Băile Tuşnad prin poteci, lacul, declarat rezervaţie naturală, este ascuns privirilor, misterios şi plin de legende.

Specialiştii spun că puritatea apei Lacului Sfânta Ana este apropiată de cea a apei distilate, având cantităţi infime de minerale. Turiştii care ajung în preajma lacului nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla starea vremii. Ei au la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic, ce are două fisuri ce prevestesc timpul probabil.

Tinovul Mohoş, rezervaţie naturală

Dacă emanaţiile din fisuri pişcă la nas, e semn că se va porni furtuna, iar dacă acestea nu se simt, drumeţii pot fi siguri că vremea va fi frumoasă.

Explicaţia ştiinţifică a fenomenului constă în faptul că în munte are loc încă o activitate postvulcanică, sensibilă la schimbările de presiune atmosferică. Când presiunea scade, gazele din interior urcă la suprafaţă şi
inundă fisurile cu un miros înţepător.

Rezervaţia naturală Tinovul Mohoş se află în craterul vecin cu cel al Lacului Sfânta Ana şi adăposteşte specii de plante rare.

În Tinovul Mohoş se găsesc peste 20 de varietăţi de muşchi, iar pinul pitic seamănă uimitor cu bonsaiul japonez. Stratul de turbă din Tinov, cu o grosime de peste zece metri, este considerat cel mai gros din Europa şi se află într-o continuă creştere.

Cea mai mare mofetă din lume

Calităţile terapeutice ale numeroaselor izvoare minerale şi ale mofetelor din Balvanyoş, staţiune balneoclimaterică din apropierea Tuşnadului, aflată la o altitudine de 950 de metri pe versantul sudic al munţilor Bodoc, sunt vestite.

Liniştea munţilor, aerul curat şi bogat în ioni negativi fac din Balvanyoş un loc ideal pentru persoanele care suferă de astenie ori vor să scape, cel puţin pentru un timp, de stres. Staţiunea s-a format prin unirea a trei colonii de băi, dintre care cea mai cunoscută este Pucioasa, al cărei nume vine de la mirosul neplăcut pe care îl emană hidrogenul sulfurat.

Peştera Pucioasa este considerată cea mai mare mofetă naturală din lume. Pereţii peşterii sunt acoperiţi cu picături care conţin sulf şi care se folosesc în afecţiunile oftalmologice. O altă curiozitate a naturii aflată în staţiunea balneoclimaterică Balvanyoş este Buffago, o mlaştină ce se întinde pe un hectar şi unde se găsesc izvoare de apă acră şi specii de plante rare.