Baia Mare: Ioan Marchiş vrea să-i facă o statuie lui Pintea Viteazul

Artistul plastic are la activ zeci de expoziţii naţionale şi internaţionale şi este autorul a 17 lucrări monumentale.  Se împarte între munca de birou şi atelierul de creaţie pentru a da viaţaă viselor lui.

Ioan Marchiş s-a născut într-o familie autentică de maramureşeni din Bârsana. Este al doilea copil din cei patru ai familiei. „Părinţii mei erau morari şi am crecut cu legendele lui Pintea istorisite seara la gura sobei de oamenii care veneau la moara şi vâltoarea părinţilor mei”, îşi aminteşte plin de emoţie artistul. A ajuns sculptor printr-o întâmplare, „fericită” după cum o defineşte artistul acum.

A citit tot ce a apucat pe când mergea cu vacile pe islaz
De mic copil cel care a devenit peste ani un artist plastic renumit îi plăcea să se joace cu formele, cu lutul şi cu lemnul. Se juca toată ziua cu copiii pe malul răului Mara, şi modela din argila scoasă de tovarăşii lui de joacă statui în mărime naturală. „Eram foarte necăjit că nu stăteau în picioare sau în şezut pentru că era moale materialul”, mărturiseşte Ioan Marchiş. „Am descoperit că stăteau dacă băgam o bucată de lemn şi tare fericit eram, dar de fapt descoperisem armătura, lucru pe care l-aşi fi ştiut dacă aş fi citit o carte din domeniu”, continuă el.


Fiecare membru al familiei avea câte o îndatorire iar în grija lui Ioan Marchiş a căzut îngrijirea vitelor. „Mergeam cu vacile la păscut dar tare mă mai bucuram că aşa aveam timp să citesc”, spune Marchiş. „Pe vremea aceea cărţile erau un lux pe care nu mi-l permiteam , dar am citit toate cărţile din biblioteca şcolii din Hărniceşti, inclusiv cele de biologie, geografie sau mai ştiu eu ce”, continuă el şirul mărturisirilor. Bunica nu-i dădea voie să citească pentru că „o să se strice de cap”. Salvarea i-a venit de la bunic, la a cărui comandă s-au suspus toţi şi a primit libertatea de a studia.

Pasiune moştenită de la bunicul matern
Bunicul din partea mamei era dulgher şi sculptor, constructor de case, care avea în gospodăria proprie tot ce avea nevoie, de la moară până la nicovală.  „Bunicul m-a învăţat respectul pentru lemn. Mi-a spus că trebuie să mă gândesc foarte bine ce vreau să fac cu un lemn şi abia apoi să-l tau”, povesteşte artistul. El i-a confecţionat primele dălţi şi împreună cu el a făcut şi prima stauie din piatră a lui Pintea Viteazul, pe care spune că o păstrează şi acum.

Ultima lucrare monumentală va fi Pintea Viteazul
Visul din copilărie a lui Ioan Marchiş rămâne o statuie monumentală a lui Pintea Viteazul amplasată în Baia Mare. „Am visat la el de când eram copil mic. Pot spune că este visul meu de o viaţă”, confirmă artistul. „Am pornit în căutarea comorii lui legendare pe vremea când eram prunc, am lipsit o noapte de acasă şi ţin minte şi acum bătaia încasată de la mama”, continuă el.

Născut: 12 marite 1955 în Maramureş
Studii: Academia de Arte „Ion Andreescu” din Cluj, secţia de sculptură, restaurare şi profesor de desen.
Doctorand în Filosofie  şi semiotică la UBB Cluj
Ocupaţie: Director executiv la Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Maramureş
Familie: 2 copii

Ce-i place:
Artistul iubeşte frumosul, tablourile pe care le şi colecţionează, tenisul de câmp , pesuitul şi lectura. Îşi rezervă zilnic timp pentru suflet, adică pentru lectură pentru care spune că simte o adevărată voluptate. În egală măsură apreciază filosofia orientală pe care o şi studiază intens, şi în ultima perioadă studiază simbolurile vechi din Maramureş.

Ce nu-i place:
Fire boemă, Ioan Marchiş nu suportă „masca” de pe faţa oamenilor cu putere de orice fel ar fi ea şi spune că nu sunt interesaţi să facă ceva pentru cei din jur. Este convins că suntem conduşi de oameni care nu sunt în totalitate sinceri şi care nu au nici măcar un gram de altruism. Nu crede în puterea banului dar ştie că poate schimba foarte multe cu ei.

Întrebări şi răspunsuri:
Există artă autentică în Maramureş?
I.M.: Maramureşul are cele mai profunde valori spirituale şi ancestrale din România, ba chiar din Europa. Aici s-au conservat cel mai bine semne, simboluri şi limbaje arhaice de zeci de mii de ani. Avem cel mai mare număr de Biserici cuprinse în Patrimoniul UNESCO, dar din păcate nu prea ştim să avem grijă de ele.