BNR - pisica pe acoperisul fierbinte

Dintre toate afirmatiile guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu, una iti ramane infipta in minte, ca o sageata aprinsa. "Prima ingrijorare este ca nu vom mai putea controla cum trebuie

Dintre toate afirmatiile guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu, una iti ramane infipta in minte, ca o sageata aprinsa. "Prima ingrijorare este ca nu vom mai putea controla cum trebuie situatia macroeconomica", spune guvernatorul Isarescu, in interviul acordat recent ziarului Adevarul. Este pentru prima data cand guvernatorul Isarescu dezvaluie, intr-o singura propozitie, dimensiunea reala a riscului major ce ne paste din cauza derapajelor din economie: ruperea echilibrului macroeconomic. Transanta declaratie a lui Isarescu urmeaza altor focuri de avertisment prin care oficialii Bancii Nationale incearca de ceva timp sa sensibilizeze Executivul. In vara acestui an, viceguvernatorul BNR Mihai Bogza vorbea despre riscul transferului arieratelor din economie in sistemul bancar. Spusele sale au fost intarite acum de guvernator, care a tras semnalul de alarma, aratand ca, fara reducerea drastica a arieratelor, trecerea la tintirea inflatiei programata pentru 2005 va esua. "Domnule guvernator, te caznesti mata, dar ai numai o singura vasla". Aceasta remarca, adresata guvernatorului Isarescu de un renumit bancher, sintetizeaza perfect situatia in care se afla din nou Banca Nationala. Declaratiile recente ale lui Isarescu sunt practic expresia hiatusului existent intre politica Bancii Nationale si cea a Executivului. In interminabila tranzitie, Romania a experimentat cele mai grave forme ale rupturii intre banca centrala si guvern. Scenariul a fost acelasi: politica guvernului ori a ramas mereu in urma celei monetare, ori s-a "jucat" dupa alta partitura. Intotdeauna, Banca Nationala a fost nevoita sa faca echilibristica monetara pentru a compensa efectele perverse ale lipsei de refome din economie. Invariabil, ceea ce a urmat poate fi asimilat unui joc pe calculator in care fiecare greseala te arunca la nivel inferior, obligandu-te apoi sa treci prin aceleasi "exercitii" in care ai esuat. In 1996, dupa ce se reusise aducerea inflatiei de la 300 la suta (cat era in 1994) la aproape 50 la suta, guvernul (PDSR la vremea aceea) a sacrificat reusitele de pana atunci pe altarul alegerilor: prin comanda politica, a tinut sub control cursul de schimb, punand paie pe focul consumului intern. In 1997, nota de plata a fost impingerea economiei inapoi in spirala inflationista. De fiecare data, zvarcolirile din economie au erupt intr-o crestere masiva si ineficienta a importurilor, rupand astfel echilibrul extern (contul curent). Si, de fiecare data, Banca Nationala a fost cea chemata sa scoata castanele din foc, fie prin deprecierea cursului, fie prin cresterea dobanzilor, pentru a descuraja importurile (in mare parte destinate consumului, nu investitiilor) si a domoli inflatia. Chiar daca acum datele problemei sunt cu totul altele, greselile sunt identice. In trei ani de guvernare, Cabinetul Adrian Nastase s-a iluzionat ca economia e ca o placinta care, pusa in cuptor, creste si hraneste gurile flamande ale marilor perdanti. Ingrijorator este ca, in prag de alegeri, in loc sa dea focul mai mic, guvernul arde gazul pentru "pomana" electoratului. "Placinta romaneasca" a inceput sa crape, iar din miezul ei necopt au iesit la suprafata cocoloasele. Si, iarasi, Banca Nationala s-a vazut nevoita sa traga semnalul de alarma. A pus piciorul pe frana creditului neguvernamental si a ridicat usor dobanda de interventie, actionand exact asupra acelor factori esentiali in stimularea cresterii unei economii. Mai mult, fortata de imprejurari, BNR va fi nevoita, potrivit spuselor guvernatorului Isarescu, sa ramana cu sistemele de alarma activate si sa intareasca si mai mult politica monetara in 2004. Aceasta maxima prudenta arata ca BNR se teme sa nu ramana din nou singura, cu politica monetara in brate. De aceea, pentru a se asigura ca nu va pune in pericol tinta de inflatie, a decis sa tina strans haturile politicii monetare, respectiv sa creasca usor dobanzile, cu pretul afectarii creditarii si implicit a cresterii economice. Sa nu uitam ca o majorare a dobanzilor induce si o crestere a incidentei creditelor neperformante, diminuand iarasi accesul la principala forma de finantare a companiilor romanesti. Avand spatiu de manevra limitat, banca centrala este asemeni unei pisici pe acoperisul fierbinte al economiei. Oricat de grijulie ar fi, ea nu va putea sa cada in picioare, adica sa-si atinga tinta de inflatie, daca guvernul scapa din mana salariile si arieratele.