Axa curbată

şi ele farmecul şi avantajele lor. România a descoperit, cu o întârziere condamnabilă - nu ne îndoim că efectele acesteia se vor face simţite când ne va fi lumea mai dragă - că va fi peste

şi ele farmecul şi avantajele lor. România a descoperit, cu o întârziere condamnabilă - nu ne îndoim că efectele acesteia se vor face simţite când ne va fi lumea mai dragă - că va fi peste doar câteva luni parte a Uniunii Europene, cu tot ce presupune apartenenţa la acest bloc. şi tot tardiv a aflat că prietenia ostentativ-declarată celor mari nu produce întotdeauna avantajele scontate, ba, uneori, mai provoacă şi neajunsuri.Cele afirmate mai sus se regăsesc, altfel ambalate evident, în discursul rostit de ministrul nostru de externe cu prilejul Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Româneşti. Alambicat cum îl ştim, dl. Mihai-Răzvan Ungureanu a dat subalternilor săi noua direcţie a demersului internaţional, prefigurând o "curbură" în faimoasa axă. Pe scurt, prioritatea numărul unu rămâne integrarea în UE, relaţia strategică cu SUA continuă să fie un "reper privilegiat" al politicii noastre externe, dar, după aderare, parteneriatele cu marii actori europeni, între care Franţa şi Germania, se vor bucura de "o atenţie specială". La prima vedere nu transpare vreo schimbare abruptă, dar când afli că Bucureştiul va acorda de acum încolo atenţia cuvenită unor proiecte de tipul Constituţiei Europene sau Politicii Externe şi de Securitate Comună, dragi Germaniei şi Franţei, mesajul capătă un alt înţeles.Poate că şi Cotrocenii, şi MAE or fi ajuns într-un târziu la concluzia că nu e bine să-ţi pui toate ouăle într-un singur coş. După ce şi-a atras oprobriul ţărilor europene, exact aceleaşi a căror bunăvoinţă caută s-o câştige acum, trâmbiţându-şi interesul, aproape exclusiv, pentru Marea Britanie şi Statele Unite, preşedintele Băsescu a constatat că răspunsul celor două "vedete" preferate nu e pe măsura aşteptărilor. America, la fel ca Marea Britanie şi orice altă mare putere, îşi construieşte politica externă pornind de la cea internă, pe baze pragmatice şi ţinând cont de propriile interese, nu de declaraţii sentimentale. Aşa se face că bazele americane figurează doar pe hârtie, scutul antirachetă va avea altă destinaţie, iar despre ridicarea vizelor şi despre investiţii se va mai discuta mult timp de acum încolo. Mai nou, lovitura năucitoare aplicată de Londra, prin campania dură îndreptată împotriva imigranţilor români, a pus capac şirului de dezamăgiri. Drept pentru care, politica noastră externă repune în drepturi orientarea europeană. Cu atenţie sporită pentru Franţa şi Germania, cele două ţări care n-au ratificat încă tratatul nostru de aderare. Ne temem însă că mesajul ar putea să nu trezească interesul dorit în cancelariile vizate. Să nu uităm că România a picat un test important în această privinţă. La primul demers comun diplomatico-militar al Uniunii Europene, trimiterea trupelor de menţinere a păcii în Liban, foarte drag ţărilor mai sus amintite, Bucureştiul n-a găsit cu cale să dea un răspuns afirmativ, măcar printr-o prezenţă simbolică.