Avocaţii critică impozitele strecurate în normele Codului Fiscal

Aceştia spun că impozitarea partajului şi a schimbului imobiliar, de la 1 ianuarie 2007, reprezintă dublă impunere Partajul şi schimbul imobiliar nu reprezintă un transfer de

Aceştia spun că impozitarea partajului şi a schimbului imobiliar, de la 1 ianuarie 2007, reprezintă dublă impunere

Partajul şi schimbul imobiliar nu reprezintă un transfer de proprietate, prin urmare aceste două operaţiuni nu ar trebui impozitate, susţin avocaţii care contestă astfel impozitarea, de la 1 ianuarie 2007, a celor două operaţiuni.

Potrivit articolului 151, alineatul i), din Normele de aplicare ale Codului Fiscal, "actul de partaj voluntar sau judiciar şi actul de schimb sunt supuse impozitării". Cotele de impozit sunt, potrivit legislaţiei, identice ca în cazul celor aplicate veniturilor obţinute din înstrăinarea bunurilor imobile.

"Textul a fost introdus pentru a impozita în mod dublu un transfer de proprietate care a fost deja făcut. În urma partajului nu sunt obţinute, ca regulă, drepturi noi, în patrimoniul foştilor coproprietari. Dimpotrivă, aceştia deţin calitatea de proprietar încă de la dobândirea dreptului de proprietate în comun", consideră Dan Mihai, avocat-partener la firma de consultanţă Ensight.

În aceste condiţii se poate considera astfel drept ilegală şi maniera legislativă prin care a fost introdus impozitul, respectiv prin Normele de aplicare ale Codului Fiscal, act normativ cu rang inferior în faţa Codului Fiscal, şi nu prin Codul Fiscal.

În replică, notari şi specialişti din Ministerul Finanţelor şi ANAF spun că nu este vorba despre o dublă impunere, iar introducerea impozitului este legală, întrucât partajul este considerat un transfer de proprietate.

Prin normele de aplicare a Codului Fiscal, act normativ ce a intrat în vigoare la începutul acestui an, partajul şi schimbul imobiliar au fost incluse în categoria operaţiunilor ce se supun impozitării. Taxarea este similară celei aplicată în cazul vânzării bunurilor, întrucât finanţiştii au definit partajul şi schimbul imobiliar ca un transfer de proprietate.

"Actul de partaj voluntar sau judiciar şi actul de schimb sunt supuse impozitării; data dobândirii imobilelor care fac obiectul acestor acte va fi data la care fiecare coproprietar (coindivizar) sau copermutant (coschimbaş) a dobânduit proprietatea", se menţionează în litera i, articolul 151 2, "Definirea unor termeni" din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Potrivit Codului Fiscal, veniturile rezultate din vânzarea bunurilor imobile se impozitează diferenţiat, în funcţie de perioada de deţinere a casei, apartamentului sau terenului respectiv. Astfel, dacă o persoană vinde un bun înainte de 3 ani de la dobândire, impozitul va fi de 3%, dacă valoarea acestuia este de 200.000 lei inclusiv sau de 6.000 lei plus 2%, calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 inclusiv. Impozitul ce se plăteşte în cazul vânzării unui bun după 3 ani de deţinere scade însă la 2%, dacă proprietatea valorează 200.000 lei, respectiv la 4.000 lei plus 1%, calculate la valoarea ce depăşeste 200.000 lei. Aceste cote de impozit se aplică aşadar de la 1 ianuarie 2007, potrivit normelor de aplicare a Codului Fiscal şi partajului, şi schimbului imobiliar.

Avocaţii contestă legea

Specialiştii consultaţi de "Adevărul" au însă opinii diferite în legătură cu noul impozit, apărut de la 1 ianuarie 2007. Avocaţii, spre exemplu, consideră că impozitul a fost introdus ilegal prin normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, fiind vorba chiar de o dublă impunere. "Textul (n.r. - litera i) a fost introdus pentru a impozita în mod dublu un transfer de proprietate care a fost deja făcut. În urma partajului nu sunt obţinute, ca regulă, drepturi noi, în patrimonial foştilor coproprietari. Dimpotrivă, aceştia deţin calitatea de proprietari încă de la dobândirea dreptului de proprietate în comun. În această calitate ei plătesc impozite pe proprietatea deţinută şi figurează ca şi proprietari din momentul dobândirii iniţiale. Partajul nu face decât să delimiteze fizic drepturi deja existente în patrimonial lor. Aşa cum arată făcut nu pare deloc să fie o eroare", consideră Dan Mihai, avocat-partener la firma de consultanţă Ensight. Acesta consideră că ar fi fost mai potrivit să i se spună impozit pe partaj şi să nu fie mascat prin considerarea partajului ca transfer de proprietate.

Partajul înseamnă transferul proprietăţii

Specialişti din Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală spun însă că impozitul în cauză este absolut legal, întrucât atât în cazul partajului, cât şi în cel al actului de schimb se consideră că se face un transfer de proprietate. "Când se face un partaj se realizează automat şi un transfer al proprietăţii. În timpul căsătoriei, cei doi soţi deţin în proprietate un bun indivizibil. După divorţ însă, fiecare dintre cei doi devine proprietar pe o anumită partea bunului", explică specialişti din cele două instituţii. Unii dintre aceştia recunosc însă că legea poate ar fi trebuit să fie mai explicită, în sensul detalierii acestor aspecte în normele de aplicare a Codului Fiscal.