"Autostrada" căruţelor din Smeeni

Ţăranii dintr-o comună buzoiană îşi fac drum special cu două benzi de circulaţie pentru atelaje, în condiţiile în care prevederile noului Cod Rutier interzic căruţelor să mai circule

Ţăranii dintr-o comună buzoiană îşi fac drum special cu două benzi de circulaţie pentru atelaje, în condiţiile în care prevederile noului Cod Rutier interzic căruţelor să mai circule pe şosele naţionale şi europene

Mărturisesc că nu m-am plimbat niciodată cu căruţa. Dar am spart gheaţa, zilele trecute, pe prima "autostradă" pentru atelaje din România. Aşa ceva e deja în construcţie la Smeeni, în judeţul Buzău. O comună în care numărul carelor trase de cai e dublu faţă de cel al maşinilor împinse de motoare.

Dacă tot a venit legea asta nouă care nu mai dă voie ţăranului să meargă pe şosea cu "trăsura" lui, atunci buzoienii s-au apucat, de o săptămână încoace, să-şi croiască propria cale, printre tarlale, care să lege între ele cele şapte sate ale localităţii respective. Dar drumul de căruţă nu va arăta oricum. Va avea aspect european, cu două
benzi de circulaţie, indicatoare, gard de protecţie şi iluminat public.

Mergem cu viteza calului obosit de tras la căruţa inteligent compartimentată, cu loc în faţă, pentru "şofer", plus bancheta din spate, pentru pasageri. Ne-a invitat la o cursă nea Petrică Dorobanţu, să schimbăm o vorbă. Printre hârtoape şi biciul care zboară cu "îndemnuri" pentru animal, bătrânul îşi aduce aminte de locurile astea de pe vremea când era el copil. "Cum s-ar zice, maşinile pe unde merg azi? Pe fostele drumuri de căruţă", arată omul cu degetul şoseaua naţională care merge paralel cu drumul de căruţă. Şoseaua trece prin comuna Smeeni şi ajunge la Slobozia. Aici e problema căruţaşilor, după noul Cod Rutier. Nu mai ai voie cu atelajul pe şosea, între localităţi.

Dacă te prinde poliţistul că încalci legea, te pocneşte cu o amendă de nu te vezi, de mai bine de două milioane de lei vechi. Şi cum ţăranul român are o pensie de agricultor de trei lei, vă daţi seama ce "bucurie" i-ar face o asemenea amendă. "Aşa că acum noi trebuie să ne facem alte drumuri de căruţă", oftează omul nostru.

Ambuteiaj în mijlocul câmpului

Circulaţia s-a deschis deja pe o porţiune de drum, iar carele vin unul după altul. "Vă place <> noastră?", chiuie un sătean care trece în grabă pe lângă noi, la viteza celor doi cai înhămaţi la "limuzina" lui. Am mai oprit pe cineva cu atelaj să-l întrebăm de sănătate, dar după câteva minute am creat un ambuteiaj, pentru că alte patru "trăsuri" se opriseră în spatele vehiculului staţionat. Culmea e că în timp ce şoseaua de alături e pustie, drumul de căruţă a devenit aglomerat. Ţăranii s-au trezit cu noaptea-n cap. Au treabă. Au fost la moară. Vin încărcaţi cu saci de făină sau de tărâţe. "Lasă că e mai bine aşa. Să avem drumul nostru. Să nu mai fim obligaţi să depăşim maşinile pe şosea", râde altcineva. "Guvernanţii ăia ar fi trebuit să ne întrebe şi pe noi când a fost vorba de căruţele noastre. Ne-am pomenit cu legi noi, cu amenzi. Aşa e cu ţăranul. Noi nu facem grevă. Noi doar ne supunem", e supărat Relu Radu, alt participant la traficul tăcut.

Sătenii s-au adunat la sfat

Mai trebuie să ştiţi că treaba asta cu interzicerea căruţelor pe şosele a creat multă zarvă în lumea satului românesc. Am aflat acest lucru chiar de la primarul din Smeeni, Nicu Năstase. Să vedeţi cum a început totul. Cu două săptămâni în urmă, mai mulţi primari ai comunelor buzoiene din jurul oraşului Pogoanele au fost chemaţi la o discuţie la Poliţia din localitatea respectivă, să li se spună cum stă problema şi că trebuie rezolvată.

"Am convocat şi eu, după două zile, pe oamenii din comună, să le spun care e situaţia. Am hotărât să trecem la treabă, să facem drumuri de căruţă care să lege cele şapte sate ale comunei noastre", auzim de la primar. Zis şi făcut. Primarul ne aştepta la el în birou. Plecăm să vedem situaţia din teren. Edilul îşi pune pe cap pălăria neagră, cu boruri largi, care îi dă aerul unui texan. Ajungem la locul faptei. Un buldozer "muşcă" din ţărână, creionând viitorul traseu. Va veni după aceea un autogreder, iar în final se va pune balastru. "Cinci ani n-o să avem treabă cu drumul ăsta. Abia apoi vor fi necesare lucrări de întreţinere", e convins edilul.

400 milioane de lei vechi din bugetul local

Alte calcule. Toate drumurile de căruţă din Smeeni, care leagă cele şapte sate, vor avea o lungime totală de 15 kilometri. Primarul are gânduri mari. N-o să fie un drum oarecare. Că tot suntem noi acum în Uniunea Europeană. Aşa că noua "autostradă" va avea două sensuri. Pentru dus şi pentru întors. Traficul e mare. "Gândiţi-vă că la noi în comună e în fiecare sâmbătă unul dintre cele mai mari târguri ţărăneşti din judeţul Buzău. Vin oamenii cu tot felul de lucruri să le vândă", povesteşte oficialul. Dar proiectul e mult mai ambiţios. Căruţaşii vor avea pe noua lor cale indicatoare rutiere, iar dacă îi prinde noaptea pe traseu nu va fi o problemă.

Drumul de căruţă va avea şi iluminat public. Asta e ambiţia primarului. "O să iau legătura cu cei de la Electrica, să văd cum va putea fi rezolvată situaţia". Tot calculele hârtiei ne spun că întregul proiect va ajunge la un cost de vreo 400 milioane de lei vechi. Iar totul va fi plătit din bugetul local. Şi asta în condiţiile în care bugetul de la Smeeni pe acest an e de aproape 9 miliarde de lei. Sătenii au trecut la treabă, astfel că 250 de oameni din comună muncesc la noul drum. Primarul ne-a zis că, dacă vremea e bună, în câteva săptămâni şantierul va fi încheiat.

Compensaţii pentru ţărani

Aţi văzut că există garduri de protecţie şi la autostrăzile adevărate. Ca să nu intre nimeni din exterior pe calea respectivă. Aşa va fi şi cu drumul de căruţă de la Smeeni. Traseul atelajelor va fi delimitat tot printr-un gard, ca să nu-i vină calului la un moment dat ideea s-o ia pe mirişte, prin grădinile oamenilor. Că tot veni vorba de grădini, trebuie spus că noul drum va trece prin terenurile ţăranilor. A fost rezolvată şi problema asta. "Nimeni nu va fi în pierdere. Oamenii vor primi în altă parte teren în compensaţie, dacă drumul trece prin zona lor de proprietate de pe câmp. Altă variantă este ca autorităţile locale să cumpere, la preţul pieţei, terenul ocupat de drum de pe proprietatea fiecărui ţăran", ne lămureşte primarul.

Numere de înmatriculare

Ţăranul român posesor de căruţă nu va mai arăta ca pe vremuri. Vorba aia, suntem europeni, trebuie să circulăm în căruţe europene. În paralel cu "naşterea" drumului nou, căruţaşii din Smeeni mai trec acum şi prin altă transformare. Trebuie să-şi doteze atelajele cu plăcuţe speciale, atât în spatele agregatului, cât şi în lateral. În spatele căruţei va fi o plăcuţă pe care să scrie numele comunei în care locuieşte proprietarul "trăsurii", plus un număr. Iar în lateral vor fi plăcuţe numai cu rol reflectorizant. Primăria a dat deja comandă, în prima fază, pentru 400 de asemenea plăcuţe. Dacă placa din spatele căruţei costă 18,5 lei noi, cea laterală se ridică la preţul de 19 lei. Mai mult decât atât, căruţaşul va avea asupra lui şi un fel de carnet de şofer. Asta înseamnă un certificat de înregistrare pentru atelaj. De claxon nu s-a pus problema. Rămâne cel natural. Nechezatul. E responsabilitatea calului.

Mai multe atelaje decât maşini

În timp ce la oraş se vorbeşte de maşini de toate felurile, mai mari sau mai mici, autohtone ori importate, la ţară lucrurile se văd cu totul altfel. Principalul mijloc de locomoţie pentru ţăranul român a rămas, şi în secolul vitezei, tot căruţa. Mergi uşor, în linişte, pe câmpul unde numai mirosul pământului domină. Oamenii sunt calmi. Merg în legea lor. Nu sunt accidente. Probabil că drumul de căruţă va fi cel mai sigur. E greu să-ţi imaginezi că două atelaje se vor ciocni, din cauza unei depăşiri sau la un viraj periculos.

Şi mai e ceva important. Sunt mai multe căruţe într-o comună, decât maşini. Aşa e şi la Smeeni, unde la ora asta sunt înregistrate 1.500 de atelaje. În schimb, "zeul volanului" e reprezentat de numai 830 de automobile. Atenţie, vorbim de o comună mare, unde trăiesc 7.300 de oameni. Şi încă ceva. Un cal costă în momentul de faţă până la 15 milioane de lei, în timp ce o căruţă face cinci milioane de lei vechi. Localnicii ne-au spus că nu renunţă nici în ruptul capului la "maşinile" lor cu un cal putere, că doar numai cu ele pot să-şi aducă acasă recolta de la câmp. Aşa că dă-i bice, roibule! În galop spre Europa.

Lasă că e mai bine aşa. Să avem drumul nostru. Să nu mai fim obligaţi să depăşim maşinile pe şosea
un sătean din Smeeni

În 2006 au murit 43 de căruţaşi

Vai de capul lor de căruţaşi! Mulţi au plătit cu viaţa pentru "îndrăzneala" de a ieşi cu atelajul la drumul mare. Pe şoselele patriei. Conform statisticii prezentate de Direcţia Poliţiei Rutiere, numai în anul 2006 şi-au pierdut viaţa 43 de ţărani. Şi asta s-a întâmplat în condiţiile în care peste 200 de căruţe au fost implicate anul trecut în accidente rutiere, carele fiind spulberate de maşini care au intrat peste arhaicele vehicule.

Căruţe printre bolizi

Căruţa a rămas emblema României. Aşa ne văd străinii. Arhaici. E adevărat, ne luptăm să scoatem capul spre civilizaţie, că doar ne-am integrat în Europa. Dar şoselele noastre rămân "pigmentate" cu trecutul de care nu putem scăpa. O scurtă caracterizare a ţării noastre, apărută pe site-ul de călătorii "Lonely Planet", arată cum căruţele şi bolizii de ultimă generaţie continuă să meargă braţ la braţ pe drumurile care leagă marile oraşe ale ţării.