Ascunzătoarea acţionarilor

Va fi imposibil de răspuns la întrebarea: "A cui o fi şi firma asta?" Una dintre legile nescrise, dar extrem de importante ale economiei spune că trebuie să te informezi temeinic în

Va fi imposibil de răspuns la întrebarea: "A cui o fi şi firma asta?"

Una dintre legile nescrise, dar extrem de importante ale economiei spune că trebuie să te informezi temeinic în legătură cu un potenţial partener pentru a intra cu el într-o afacere. Sau, dacă vreţi, "cine are informaţia stăpâneşte situaţia".

Altfel, riscul de a lua vreo ţeapă devine prea mare pentru ca întreprinzătorul să doarmă liniştit. Care ar fi principala sursă sigură de informaţii privind persoanele care deţin şi conduc firmele? Registrul Comerţului, desigur. Dar instituţia aceasta tocmai ce a intrat sub incidenţa unei legi prin care i se interzice să mai dea detalii despre persoanele care apar în calitatea de acţionar, asociat, cenzor, lichidator sau reprezentant legal al unei firme.

De-acum, nu mai putem afla, aşa cum ne-am obişnuit, adresa poştală, domiciliul, codul numeric personal sau data şi locul naşterii acţionarilor. Aceste date au caracter personal şi, prin urmare, trebuie protejate (şi) de Registrul Comerţului. Chiar dacă, apărând numai numele şi prenumele acţionarilor/asociaţilor, respectivele liste ar putea crea confuzii de proporţii nebănuite.

O fi bine, o fi rău? Depinde din ce parte privim lucrurile. Cei care utilizează frecvent datele Registrului Comerţului spun că măsura de protejare a acestor informaţii va acţiona ca o ascunzătoare a acţionarilor. Rău este că aici se vor putea adăposti, pe lângă negustorii cinstiţi, şi hoţii - prinşi sau neprinşi, nu mai contează. În plus, sunt mulţi cei care au motive serioase să se ascundă, în special ca să nu fie descoperiţi de opinia publică - ori, Doamne fereşte, de justiţie - în plin conflict de interese.

Ce n-ar da, de exemplu, tatăl - director de instituţie a statului - să nu se mai afle că sereleul prin care cumpără tot felul de bazaconii, din banii publici, este al fiului său?! Ce n-ar da demnitarul, care nu şi-a declarat chiar toate deţinerile, să nu mai poată fi dibuit ca acţionar în vreo firmă direct interesată?! Ei bine, acestei categorii de "clienţi" îi vine mai bine ca o mănuşă măsura adoptată de Registrul Comerţului de a se proteja datele cu caracter personal.

Pentru că, de acum, va fi practic imposibil de răspuns la întrebarea legitimă: "A cui o mai fi şi firma aceasta?"
Legea tăcerii în legătură cu identitatea acţionarilor este cu atât mai interesantă în contextul de acum, când procurorii DNA par că nu-şi mai văd capul de treabă cu atâtea anchete. Le sugerăm să meargă "pe surse", cum fac uneori ziariştii. Chiar aşa: cum i-ar sta unui procuror să declare în faţa instanţei: "Surse sigure din interiorul Registrului Comerţului mi-au dezvăluit că acuzatul este acţionar la firma despre care am aflat că spală bani"!?!