Armele, o marfă de peste o mie de miliarde de dolari

Cheltuielile militare globale au atins în 2005 un nivel record: 1.118 miliarde USD

militare a crescut cu 3,4%. Altfel spus, revin cam 173 de dolari pe cap de locuitor al planetei. Din cele 1.118 miliarde de dolari, Statele Unite deţin felia cea mai mare, 48%, urmate, la mare distanţă, de Marea Britanie, Franţa, Japonia şi China, fiecare cu procente între 4 şi 5%. Creşterea spectaculoasă a bugetului militar american s-ar datora, potrivit studiului, războaielor din Irak şi Afganistan, dar şi dezastrelor provocate de uraganele Katrina şi Rita. "Tendinţa Administraţiei Bush de a face, unilateral, uz de forţă se păstrează, iar situaţia tulbure din Irak o împiedică să recurgă la folosirea preventivă a forţei", constată studiul. Pe de altă parte, creşterea preţului carburanţilor a permis ţărilor producătoare de petrol să obţină profituri investite în mare parte în armament, cum este cazul Algeriei, Azerbaidjanului, Rusiei sau Arabiei Saudite.

Rusia, lider mondial pe piaţa armelor
Rusia şi-a menţinut rangul de prim furnizor de armament din lume, loc pe care îl ocupă încă din 2001. Cu circa 30% din totalul vânzărilor globale, complexul militaro-industrial rusesc devansează Statele Unite, Franţa, Germania şi Marea Britanie. Principalii clienţi ai Rusiei sunt, în ordine, China şi India. Cei ai Statelor Unite sunt Grecia, Israelul, Marea Britanie şi Egiptul. Potrivit ultimelor date disponibile, volumul vânzărilor primelor 100 de companii din acest domeniu au sporit, în 2004, cu 15%.Oarecum paradoxal pentru avântul vânzărilor de armament, în 2005 au existat doar 17 conflicte locale, în principal în Asia.

Influenţa factorului religios
Religia a devenit un element de primă importanţă în actualele conflicte, mai notează studiul. SUA au identificat islamismul radical ca sursă de violenţe şi terorism. În Irak, violenţele au continuat pe tot parcursul anului 2005, "incapacitatea de a înţelege motivaţia beligeranţilor, structura grupurilor rebele şi identificarea punctelor de interes comune pentru a demara dialogul politic" aflându-se între cauzele care au perpetuat această situaţie.