Armăsarii de la Sâmbăta de Jos au luat faţa Europei

Un lipiţan hrănit numai cu iarbă curată, cosită de pe păşunile Ţării Făgăraşului, poate fi vândut cu peste 70.000 de euro. Lipiţanii de elită de la poalele Munţilor Făgăraş îşi

Un lipiţan hrănit numai cu iarbă curată, cosită de pe păşunile Ţării Făgăraşului, poate fi vândut cu peste 70.000 de euro.

Lipiţanii de elită de la poalele Munţilor Făgăraş îşi primesc porţia de fân fără chimicale în grajdurile ridicate de contele Johanes de Brukenthal în urmă cu 134 de ani. Prin ferestruicile adăpostului din Sâmbăta de Jos lumina zilei abia răzbeşte pe coama armăsarilor care valorează milioane de euro.

Apele curate ale râului Sâmbăta, care străbate locurile pe care se află herghelia, adapă vara lipiţanii a căror rasă face parte din patrimoniul cultural european. Sobri şi viguroşi, lipiţanii de la Sâmbăta trăiesc la 820 de metri altitudine, în Ţara lui Negru Vodă, iar performanţele lor au făcut înconjurul lumii.

Armăsarii de la Sâmbăta de Jos sunt mândria doctorului veterinar Cosmin Drăgan, care este şeful celei mai mari herghelii de lipiţani din Europa. Peste trei sute de cai sunt văzuţi zilnic de Drăgan care, la primele ore ale dimineţii, porneşte spre grajdurile supravegheate de peste 40 de îngrijitori ca să verifice dacă totul este în ordine. Aici se lucrează la foc continuu, deoarece caii trebuie să mănânce de nouă ori în 24 de ore, iar paiele se schimbă în cele 12 grajduri de câteva ori pe zi, înainte ca animalele să fie hrănite ori scoase la antrenament.

"Formarea şi consolidarea rasei lipiţan au durat aproape trei sute de ani, iar la Sâmbăta caii cresc acum după standardele europene. Ei sunt hrăniţi natural cu fânuri de diverse sortimente, ovăz sau furaje concentrate, recoltate de pe cele 526 de hectare care se află în administrarea proprie a hergheliei", spune Cosmin Drăgan.
Animalele sunt atent supravegheate de medici veterinari. Există programe de prevenţie, dar şi situaţii în care, din cauza neglijenţei îngrijitorilor, animalele sunt hrănite necorespunzător şi pot face colici, boală care poate fi mortală.Din anul 2002, herghelia are în administrare peste 500 de hectare de pe care se obţine hrana necesară cailor.

Fân fără chimicale, apă proaspătă şi aer curat

De pe cele 424 de hectare de păşune se recoltează în medie, anual, aproape 700 de tone de concentrate şi furaje fibroase, care sunt curate, fără chimicale. Apa pe care o beau caii este scoasă din trei puţuri care se află, de asemenea, în proprietatea hergheliei, iar râul Sâmbăta este, vara, gazda lipiţanilor care se bucură, în egală măsură, şi de aerul curat al muntelui. Arbori seculari se află în această zonă, iar temperaturile nu urcă în luna august mai sus de 28 de grade Celsius.

Clima din Ţara Făgăraşului este asemănătoare cu cea de pe meleagurile de pe care provine rasa lipiţană. Tocmai de aceea, contele de Brukenthal a hotărât să crească lipiţani la Sâmbăta. Lipiţanii sunt, în general, cai sănătoşi care, dacă sunt îngrijiţi şi hrăniţi corespunzător, sunt apţi de muncă cel puţin 30 de ani. Mediul în care trăiesc, aerul, apa şi hrana biologică au o importanţă deosebită în creşterea şi dezvoltarea acestor animale care au primit, de multe ori, medalii de aur şi diplome de onoare la concursurile internaţionale.

O zi din viaţa unui lipiţan

Lipiţanii de la Sâmbăta se trezesc cu noaptea în cap, pentru că, la ora 4.00 primesc, aşa cum spune doctorul Drăgan, primul tain. Apoi, la nici patru ceasuri distanţă, caii mănâncă din nou! De nouă ori pe zi îngrijitorii nu mai prididesc să le umple jgheaburile cu apă şi nutreţ, să-i spele şi să-i ţesale. Lipiţanii se ataşează de oamenii care îi îngrijesc şi îi recunosc după voce.

Se lasă uşor atunci când li se pune căpăstrul, deoarece ştiu că vor fi duşi la plimbare. Cea mai mare bucurie a acestor animale este să gonească pe terenurile din faţa grajdurilor, unde se antrenează înhămaţi la atelaje ori sunt lăsaţi să alerge şi să-şi ridice spectaculos copitele în aer. Lipiţanii din Făgăraş au parte de hrană şi aer curat, ferma de elită de la Sâmbăta de Jos fiind locul în care au crescut şi au făcut performanţă generaţii la rând. Sunt faimoşi prin vioiciune şi blândeţe, eleganţa ţinutei şi adaptabilitatea fiind trăsături specifice ale acestei rase.

Caii dau spectacole lângă castelul Brukenthal

Caii lipiţani adună pe moşia lor de la Sâmbăta de Jos mulţi vizitatori. Turişti români şi străini vin aici să vadă spectacole la cerere care sunt regizate de dresori profesionişti şi durează chiar şi o oră. Demonstraţiile de dresaj fac mai ales deliciul copiilor, iar în trăsurile la care sunt înhămaţi doi sau patru cai se pot face plimbări, la un preţ rezonabil, în zonele învecinate sau într-o pădure special amenajată, ce se află la patru kilometri distanţă de grajdurile hergheliei.

Se organizează concursuri şi cursuri de călărie, iar castelul Brukenthal, în stil baroc, care datează din secolul al XVIII-lea, şi face parte din activele hergheliei, este un punct turistic important. Acest castel va fi transformat în curând într-un muzeu al calului lipiţan, datorită unor investiţii care vor fi făcute de către Regia Naţională Romsilva. Proiectul va fi dezvoltat în parteneriat public-privat. În acest scop, vor fi accesate şi fonduri europene.

Lipiţanul, cal imperial

În Ţara Făgăraşului cresc lipiţani albi, negri sau pătaţi, cu mers viguros, dornici de multă mişcare, care îşi poartă pieptul puternic şi larg, moştenit de la strămoşii lor, caii Berberi, despre care primele mărturii istorice vin din anul 800 e.n. Berberii au fost aduşi în Spania de către maurii originari din Africa de Nord. Aceşti armăsari au fost încrucişaţi cu caii din Podişul Karst şi au fost folosiţi de romani la tracţiunea carelor de curse, în întrecerile sportive, dar şi în războaie.

Rasa lipiţană îşi trage numele de la satul Lipizza de lângă Trieste, care se afla în Imperiul austro-ungar, unde, în anul 1580, arhiducele Charles al II-lea, fiul împăratului de atunci al Austriei, Ferdinand I, a înfiinţat o herghelie menită să dea curţii imperiale austriece cei mai buni bidivii văzuţi vreodată. Nouă armăsari aduşi din Spania şi 24 de iepe au constituit nucleul de formare a acestei rase.

Lipiţanul este un cal imperial care atinge peste 500 de kilograme, are o privire vioaie, gâtul musculos, iar coama şi coada sunt deosebit de frumoase. Lipiţanul moşteneşte de la strămoşii săi mersuri caracteristice şi este socotit un cal de dresaj de înaltă şcoală. Domeniile de excelenţă ale lipiţanului sunt dresajul academic şi atelajul.

Herghelia sâmbetenilor, celebră în lume

Herghelia de cai lipiţani de la Sâmbăta de Jos, judeţul Braşov, aparţine acum Direcţiei Silvice Braşov. A fost înfiinţată însă în anul 1874 pe domeniul contelui Johanes de Brukenthal, care arendase la vremea aceea un teren de aproximativ 3.200 de hectare de la împărăteasa Maria Tereza, pentru o perioadă de 99 de ani. Au fost aduşi atunci cinci armăsari de prăsilă, 76 de iepe şi 59 de mânji.

În Primul Război Mondial însă tot efectivul de cabaline a fost strămutat la Babolna, în anul 1913, dar în 1920 statul român reînfiinţează, la Sâmbăta de Jos, în aceleaşi grajduri ridicate de contele de Brukenthal, herghelia de lipiţani. Au fost aduşi pentru reproducere trei armăsari şi 22 de iepe-mame. Nucleul iniţial nu era însă de calitate, deoarece animalele fuseseră luate de la diverşi crescători particulari.

De-a lungul timpului rasa a fost îmbunătăţită, iar herghelia a început să redevină celebră. Numărul maxim de cai lipiţani a fost înregistrat în anul 1970, când efectivul număra 987 de capete. În prezent, la Sâmbăta de Jos se află 332 de exemplare, dintre care 60 de armăsari de montă publică. În Sâmbăta, herghelia are în administrare 12 grajduri, magazii de furaje, fânare şi locuinţe de serviciu.

Peste 40 de îngrijitori se ocupă zi şi noapte de armăsarii lipiţani, care au nevoie de condiţii speciale de igienă şi hrană. Cei care vor să vadă caii de la Sâmbăta pot închiria pentru plimbare trăsuri sau pot asista la antrenamente.