Armaghedonul după Băsescu şi Tăriceanu

Deşi nu apare în calendar, pe anul ăsta, Paştii vor fi urmaţi de Armaghedonul după Băsescu şi Tăriceanu. Zilele de sărbătoare nu au fost decât un scurt moment de acalmie şi nicidecum

Deşi nu apare în calendar, pe anul ăsta, Paştii vor fi urmaţi de Armaghedonul după Băsescu şi Tăriceanu. Zilele de sărbătoare nu au fost decât un scurt moment de acalmie şi nicidecum prilej de smerenie pentru ireductibilii inamici ai politicii româneşti. Decizia Curţii Constituţionale nu recomandă suspendarea, dar lasă, à la Solomon, formulări ceţoase taman bune să realimenteze polemicile în loc să le stingă. De la Sibiu, preşedintele a dat de înţeles că are de gând să-i popească pe mulţi după revenirea la treburile zilnice de la Cotroceni, iar premierul şi-a înscăunat oamenii în posturile-cheie ale noii guvernări. Din punct de vedere numeric, tabăra antiprezidenţială este mult superioară susţinătorilor şefului statului. Scos de la guvernare, PD se vede şi în incapacitate de a aduna aliaţi care să se bată în parlament pentru Traian Băsescu. A trebuit să vină tot Traian Băsescu pentru a pune artileria grea pe acest Cabinet pe care l-a făcut cu ou şi cu oţet, dar l-a numit în funcţie pentru că era un guvern legitim şi legal, ceea ce Boc şi compania nu aflaseră încă. Cu flerul său populist, preşedintele a dat acolo unde doare, punând în opoziţie poporul obidit cu profitorii noii puteri executive. E clar că şeful statului va taxa dur greşelile noilor miniştri şi, după cum arată lista guvernului, nici nu va avea mult de aşteptat.

De partea cealaltă, PSD este, ca întotdeauna, confuz. Luptele interne pentru putere, înclinaţia unor lideri pentru pertractări şi sforării, indecizia la vârf lasă loc pentru speculaţii. O negociere subterană e oricând posibilă, chiar dacă până acum pesediştii n-au câştigat mai nimic din înţelegerile cu preşedinţia, cazul George Maior fiind elocvent. Surpriza a venit de la PRM, unde C.V. Tudor, căruia părea că nu-i mai ajunge cerneala să-l spoiască pe Traian Băsescu, a dat subit de înţeles că este mai interesat de lupta cu "bandiţii" din guvern decât cu şeful statului.

În acelaşi timp, dinspre PNL adie un vânt de radicalizare, deşi liberalii nu se pronunţaseră pentru suspendare. Tăriceanu este, la rândul lui, supus unor mari presiuni venind dinspre fracţiunile liberale şi trebuie să se dovedească în stare să ridice partidul prin bătăliile pe care le poartă, altfel este pierdut. Liberalii înşişi îi vor cere capul dacă dă greş. Jocurile se fac acum, e vremea intrigilor, a trădării şi a blaturilor politice. În vremea asta, România se duce uşor-uşor la vale în aprecierea marilor agenţii de rating, în ceea ce priveşte cota de încredere a investitorilor şi cine ştie ce va mai urma.