Arma cu mazga de dosar

Este halucinant ca, la 16 ani de la Revolutie, stafia Securitatii sa bantuie, fara frica fata de luminile democratiei, pe campul de lupta al sordidelor batalii politice duse intre politicienii de la

Este halucinant ca, la 16 ani de la Revolutie, stafia Securitatii sa bantuie, fara frica fata de luminile democratiei, pe campul de lupta al sordidelor batalii politice duse intre politicienii de la Bucuresti. Invinsul securistilor, presedintele expirat Emil Constantinescu, si-a inseuat Rozinanta, l-a trezit pe scutierul Ciuvica si a plecat la lupta cu vrajitorii si uriasii cu opt brate salasluitori in dosarele CNSAS. Intre cei mai periculosi, fostul locatar al Scrovistei l-a identificat pe unul cu privire chiorasa, chel si iute la manie pe care a hotarat sa-l dea in vileag spre binele poporului. Probabil ca, in ultimul mandat Iliescu - PSD, densitatea de securisti pe metrul patrat din guvern, parlament si presedintie era cu mult mai mica decat acum, din moment ce elanurile constantinestiene nu au fost atat de puternic stimulate ca in momentul de fata, dar asta are mai putina importanta. Grav este ca Emil Constantinescu a pierdut aproape intreg mandatul pana sa promulge legea deconspirarii Securitatii ca politie politica, iar cand a facut-o a semnat un document inofensiv, bun pentru tortionarii regimului comunist sa-si faca din el festile cu care sa-si aprinda trabucurile din postura lor noua de mari oameni de afaceri sau de politicieni ai tranzitiei. Cand legea CNSAS intra in vigoare, Constantin Ticu Dumitrescu, initiatorul ei, era dat afara din PNTCD pentru inversunarea sa si hotararea de a o vedea trecuta prin parlament intr-o forma care sa permita aflarea adevarului. De atunci continua balciul. CNSAS a fost pentru SRI ultima gaina jumulita din galantar. I-a dat ce documente a vrut, cand a vrut si daca interesele stapanilor o cereau sau nu. Securistii au fost spalati si parfumati, dar in jocurile politice, documente compromitatoare, mai mult sau mai putin false, mai mult sau mai putin complete erau livrate marelui public. Legea nu a lasat CNSAS nici sa lucreze, nici sa stea. Inainte de alegeri, institutia a trebuit sa dea certificate de buna purtare pe banda rulanta, iar in pauza electorala, cand nu mai avea nimeni nevoie de patalamale de candidat valabil, cu sensibilitate la drepturile omului, a fost trasa la conservare prin chiulul de la serviciu al mandarinilor pusi sa ia salarii dolofane ca sa blocheze sedintele Colegiului CNSAS. Intre timp, intoxicarile, manipularile si compromiterea unor oameni nevinovati au continuat cu nonsalanta. Traian Basescu nu s-a grabit nici el sa taie raul din radacina si acum este antrenat in acelasi tip de scandal. Este de datoria sa ca presedinte sa termine o data pentru totdeauna cu secretul dosarelor securitatii. CNSAS trebuie transformat intr-o institutie credibila, capabila sa faca diferenta intre o manipulare grosolana si un adevarat dosar de informator, colaborator sau ofiter de securitate implicat in activitati de politie politica. Dosarul presedintelui sau referirile despre activitatea sa de dinainte de 1989 trebuie facute publice, la fel ca toate dosarele oamenilor politici. Altfel vom avea si peste 10 ani aceeasi putreda dezbatere despre colaboratorii securitatii care, la fel ca si coruptii, nu vor fi cunoscuti niciodata.