Arată-i adolescentului calea succesului!

Atunci când relaţia cu adolescentul din familie devine dificilă, învăţaţi să îl călăuziţi spre o maturizare echilibrată. Aflaţi cum vă puteţi consolida legătura, ajutându-l să

Atunci când relaţia cu adolescentul din familie devine dificilă, învăţaţi să îl călăuziţi spre o maturizare echilibrată. Aflaţi cum vă puteţi consolida legătura, ajutându-l să îşi identifice şi să-şi atingă scopurile.

Perioada de vârstă cuprinsă între zece şi 15 ani abundă în schimbări fizice, emoţionale, sociale şi intelectuale.

Un studiu, care a cuprins 8.165 de tineri (clasele V-IX) şi 10.467 de părinţi din România, a identificat şapte obiective pe care majoritatea tinerilor le urmăresc intuitiv în perioada adolescenţei: satisfacţia de a atinge excelenţa printr-un efort oarecare; lărgirea sferei sociale prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor; înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente cu o altă persoană; sentimentul de a şti "cine sunt", de a fi recunoscut ca o persoană importantă; încrederea de a şti că poate sta pe picioarele sale şi că poate lua decizii responsabile.

Ultimele două obiective ţin de maturitate - adică transformarea din copil în adult - şi de sexualitate, acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală.

Tinerii au nevoie să exploreze cât mai mult pentru a se defini. Rolul părinţilor este de a încuraja riscurile asumate "în siguranţă", stabilind limite şi oferindu-şi dragostea necondiţionat.

Amintiţi-vă că experienţele care construiesc adulţi reponsabili şi curajoşi moral încep cu mult înainte de maturitate. În special în această perioadă vulnerabilă tinerii au nevoie de mai multă călăuzire decât oricând, întrucât fac pasul de la copilărie spre maturizare. Studiile despre adolescenţi confirmă că aceştia contează pe părinţi şi pe alţi adulţi importanţi din viaţa lor pentru ajutor şi pentru sfaturi.

Conform unui mit popular, adolescenţii se îndepărtează de părinţi şi învaţă mai mult de la cei de vârsta lor. Acest lucru nu este valabil pentru problemele importante. Ei au nevoie de călăuzire, de susţinere şi de dragoste de la părinţi şi depind de aceştia pentru a modela valorile după care se vor ghida în viaţă.

Relaţii de la egal la egal

"Esenţa adolescenţei este conflictuală", spune psihologul Lena Rusti de la clinica Mentarex Consult. Cu cât relaţia părintelui cu tânărul este mai precară, mai bazată pe dominanţă, cu atât conflictele vor fi mai puternice.

"Adolescenţii au tendinţa de a merge împotrivă", de aceea este important să primească încrederea şi încurajarea părinţilor în loc de interdicţii. Atunci când totuşi părinţii spun "Nu", trebuie să ştie să dea o explicaţie.

Altfel, spune Rusti, e foarte greu să dai sfaturi unui adolescent din poziţie de superioritate. Ideal este să evitaţi discuţiile de pe poziţia "eu ştiu şi tu nu". E bine ca aceste discuţii să fie purtate de la egal la egal, recomandă Rusti. "Trebuie să dăm credit adolescentului, chiar dacă nu are experienţa noastră de viaţă. Altfel, cu cât încercăm să ne impunem, cu atât avem mai multe şanse de eşec."

Există momente în care adolescenţii au nevoie pur şi simplu de spaţiu în care să respire liber, nu de un părinte care să bântuie mereu prin preajmă. Când adolescenţii se luptă cu situaţii dificile, există dorinţa disperată de a le sări în ajutor, dar uneori cel mai bun mod de a-i ajuta este de a le da un oarecare spaţiu emoţional. O parte importantă a relaţiei cu adolescentul ţine de responsabilizarea acestuia.

Părinţii trebuie să accepte că adolescentul face greşeli. Apoi, trebuie să îi fie alături şi să îl determine să îşi asume consecinţele. De multe ori, părinţii se responsabilizează în locul copiilor. Le rezolvă problemele, după care le pun interdicţii prin şantaj. Această abordare nu îl va opri pe tânăr să repete greşeala, întrucât mesajul pe care îl primeşte este că oricum nu el va suporta consecinţele, ci părintele.

Conflict pe obiective

Tensiunile apar mai ales atunci când între obiectivele adolescentului şi modalităţile de atingere a acestora se interpune voinţa adultului. Ca părinte, este firesc să vreţi să vă ajutaţi copilul la realizarea obiectivelor pe căi corespunzătoare şi acceptabile, învăţându-l să se înţeleagă pe sine şi lumea din jurul lui, mai degrabă decât să apeleze la metode de moment, compromiţătoare, pentru a-şi împlini dorinţele naturale.

Este un adevărat privilegiu ca o persoană tânără să vă ceară părerea. E nevoie doar de câteva răspunsuri superficiale ca să descurajaţi orice alte încercări ulterioare de apropiere. Uneori, cel mai bun răspuns este să veniţi cu o altă întrebare, cum ar fi: "De ce crezi că ar fi aşa?" sau "Care sunt alternativele tale?". Asemenea întrebări îl vor încuraja pe adolescent să gândească singur şi să vină cu propriile lui concluzii.

Există întotdeauna o cale prin care vă puteţi călăuzi copilul cu respect şi neinvaziv. Până la urmă, scopul final este să creşteţi adulţi puternici, responsabili şi echilibraţi emoţional. Adolescentul trebuie să ajungă în stare să preia controlul asupra propriei vieţi.

Modelul american

Americanul Jim Brogan, fost jucător în Asociaţia Naţională de Basket (NBA), a dezvoltat un program de motivare a tinerilor pentru obţinerea succesului, bazat pe propria sa experienţă de viaţă. Cu o diplomă în psihologie la Universitatea West Virginia, Brogan s-a dedicat în ultimii 20 de ani instruirii tinerilor.

În clasa a opta, Brogan a fost respins din echipa de baschet a şcolii, dar, în ciuda acestui incident, a devenit jucător profesionist. Sfaturile sale vă vor ajuta să vă îndrumaţi copilul să preia controlul asupra propriei vieţi şi să stea departe de necazuri.

Planul său construit pe paşi a fost gândit astfel încât să ofere ponturi şi tehnici prin care adolescenţii să-şi atingă ţelurile.

Ajutându-vă copilul să îşi găsească o pasiune, fie că e vorba despre un sport sau despre un instrument muzical, este un mod bun de a-i construi atitudinea. Îi daţi astfel ocazia de a stabili obiective. Sentimentul că realizează ceva face diferenţa în viaţa adolescentului.

Copiii au nevoie să îşi stabilească ţeluri atât la nivel personal, cât şi academic. După ce au decis care este ţelul, adolescenţii vor fi nerăbdători să vadă rezultate. O listă cu tot ce vor să facă, notată într-un calendar pus la vedere, îi va ajuta să păstreze controlul asupra ţelurilor.

Angajamentul este foarte important. Nu vă lăsaţi copilul să lâncezească la televizor după şcoală. Odată ce le este clar ce vor să facă, ajutându-i să îşi urmărească obiectivele zi de zi, le deschideţi drumul spre succes. Sarcinile zilnice îi vor ţine pe drumul cel bun. Aceste sarcini pot fi orice: de la skateboard la pian, adolescentul trebuie să exerseze.

Tinerii au nevoie de modele inspiraţionale. Poveştile de succes ale altor persoane îi pot motiva. Încurajaţi adolescentul să nu fie demotivat atunci când nu îi reuşeşte de prima dată ce şi-a propus. Învăţaţi-i pe adolescenţi că nu alţi oameni sunt vinovaţi pentru eşecurile lor. De asemenea, succesul nu este o variabilă dependentă numai de alţii. Succesul poate fi şi personal.

Trebuie să dăm credit adolescentului, chiar dacă nu are experienţa noastră de viaţă
Lena Rusti,
psiholog